RSS

Arhive pe etichete: vremuri interesante

The Twilight Zone – a sequel

Poate numai mie mi se pare ciudat, dar in astfel de vremuri tulburi (si reci, si ploioase) lumea s-a hotarat ca nu are nevoie de umbrele. Drept urmare, intr-o furie nestapanita, au aruncat numitele obiecte pe unde au apucat. Prin tot Bucurestiul (exagerez) zac umbrele abandonate, triste, rupte. Sunt peste tot. Pe trotuare, in curtea caminelor, pe iarba, in parcuri.
Trecand peste dramatism, chiar este o invazie de umbrele. Numai ieri am vazut, in diferite colturi ale orasului, 5 umbrele cazute pe jos.
Am analizat situatia si am ajuns la urmatoarele explicatii:

1. Umbrelele fusesera cumparate de la acelasi vanzator de la metrou Universitate si aveau o calitate precara. La prima briza s-au intors invers si au ajuns de la convex la concav in a matter of seconds. Astfel ca oamenii s-au enervat si le-au aruncat, pentru ca si-asa erau degeaba. Cu toate astea, la ce te-ai astepta de la o umbrela care costa 10 lei?

2. Vanzatorul de la Universitate s-a enervat pentru ca nimeni nu mai cumpara umbrelele respective si a inceput sa le arunce in drum spre casa. Si cum drumul lui era lung si intortocheat (si trecea pe langa caminul meu), Bucurestiul a primit cadou muuulte umbrele.

3. Vanzatorului i-a fost mila de bucuresteni, care nici macar bani de o umbrela nu mai au, si in drum spre casa, nu a aruncat umbrelele, ci le-a daruit, pe principiul finders keepers.

4. A plouat cu umbrele. (daca ploua cu umbrele, ce folosesti sa te aperi de ploaie?)

5. Vanzatorul s-a urcat in elicopterul personal, cumparat din banii facuti pe vanzarea de umbrele si a aruncat de sus umbrelele, pentru a acoperi o arie cat mai intinsa. Motivul evident ar fi ca s-a hotarat sa renunte la locul de munca stabil si aducator de milioane de euro pe care il are si sa se mute pe o insula tropicala unde sa isi petreaca restul vietii in liniste si sa se bucure de ploaie jumatate de an.

6. Umbrelele insele s-au razvratit si s-au hotarat sa scape de sub dictatura oamenilor, insa si-au dat seama imediat ca le lipseste sistemul locomotor propriu.

Oricare din explicatii poate fi cea corecta (am obosit).
Deci da. Ce cautau atatea umbrele aruncate pe o vreme ploioasa?

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 6, 2010 în Povesti

 

Etichete: , , , , ,

Despre cum lucrurile se schimba…

Am trecut cu bine (more or less, but less than more) sesiunea. Sunt in vacanta, dar muncesc. Asta daca ceea ce fac eu se poate numi munca. Pentru ca imi place…si pentru ca am cei mai tari colegi ever. Pentru ca poti vorbi sefului cu „tu” fara sa se uite urat la tine. Pentru ca primesti prelungiri de contract :D.
Asa cum am spus acum cateva posturi, ca primul meu salariu il voi cheltui intr-o librarie de carti in engleza, asa am si facut. Mi-am luat 2 carti, nu chiar de toti banii. Dar oricum, una din ele e dintr-o lunga serie, deci am ce face cateva luni de acum incolo (cu banii that is). E genial sa cheltuiesti proprii tai bani. Abia astept sa vina urmatorul salariu, mai am multe lucruri pe care vreau sa mi le cumpar :)). Si multe de care nu stiu inca. Astept sa vina caldura sa imi port bluzele noi. Abia astept sa ma duc si acasa, ca nu am mai fost de waaaay too much. Si am multe de vizionat cu a mea sora.
In rest, everything’s perfect. Chiar e bine sa fii eu uneori :)).
Ma duc (nicaieri, tot la laptop stau) sa vad ultimul episod din How i met your mother ca nu am apucat inca. Abia astept 🙂

 
2 comentarii

Scris de pe februarie 6, 2010 în Ale mele

 

Etichete: , , , ,

Pentru ca merit

Ei, sesiunea asta este … epic failure. Ceea ce e trist. Dar avand in vedere restul lucrurilor, eu sunt foarte fericita. Azi am primit primul meu salariu:D. Nu stiu inca cum o sa il cheltuiesc, dar o sa imi iau ceva minunat:)).
Atat. Abia astept ziua de maine 🙂

 
3 comentarii

Scris de pe ianuarie 20, 2010 în Ale mele

 

Etichete: , , ,

De azi (reloaded)

Mai este FIX mai putin de o luna pana termin cu sesiunea asta. Sesiune care nici nu a inceput. Una peste alta, imi face bine sa imi pun neuronii la treaba, care prea s-au lenevit in ultima vreme. Si sa imi ocup mintea cu ceva, care altfel se ocupa singura. Si mintea mea nu e cineva pe care ai vrea sa lasi in libertate sa umble de capul ei. Ca nu se stie unde ajunge. Daca ajunge. Si daca nu se razgandeste si se intoarce, ca nu ii place „how things turned out”.
Apropo (de mintea mea), zilele astea am trait in Zona Crepusculara. Ori asta, ori retelele telefonice chiar au luat-o razna (varianta oficiala). Ca doar mi-am sunat si eu sora sa ii spun „La multi ani” de revelion si dupa vreun minut am auzit vocea unuia care imi spunea ca sora e la buda. Da, la buda. Cum vine asta? Si imi inchide telefonul cu „No bine, pa”. Sora cu care am vorbit apoi si mi-a zis ca telefonul era la ea in mana si ca numai la buda nu fusese atunci, fusese la poza. Dar asta nu explica prezenta domnului care imi spunea calm la telefon „no, nu-i aici, nu. e la buda. no bine, pa pa”. Iar eu contrariata incercam sa imi dau seama ce se intampla, doctore??

Ei, da. Ce sa zic. Interesting times we live in, young padawan.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 4, 2010 în Ale mele

 

Etichete: , , , , , ,

De azi

Promit sa nu mai dansez dupa muzica piticilor care imi strica acoperisul si arunca cu tiglele dupa ratiune. Ever. Zilele se traiesc una pe rand, nu o saptamana in avans.
Chill…and enjoy the ride 🙂

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 26, 2009 în Scurt-metraje

 

Etichete: , , ,

Mda

Foarte interesant.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 14, 2009 în Scurt-metraje

 

Etichete: ,