RSS

Arhive pe etichete: rao

Zei marunti – Terry Pratchett

Mi-am dat seama ca desi Terry Pratchett este autorul meu favorit, alaturi de Robert Jordan si George R R Martin, si ca desi am citit f f f multe carti de el (vreo 20 cred pana acum) nu am facut recenzie nici uneia din ele. Asa ca m-am hotarat sa ii fac celei numite „Zei marunti” pentru ca e cea mai recent citita. Ce trebuie sa stiti despre Terry Pratchett este ca adora sa se joace CU – CUvintele, iar ceea ce este de apreciat este ca majoritatea sunt amuzante si traduse :D. Scrie fantasy umoristic si in multe din cartile sale ironizeaza un anumit aspect din lumea in care traim, pe care el o vede populata cu oameni prea plictisiti sa se mai bucure de ce este in jurul lor (Moartea – un personaj care apare in toate cartile, chiar daca pasager – spune intr-una din carti, si parafrazez „Gasesc oamenii fascinanti. Sunt capabili sa se plictiseasca intr-o lume plina de minuni”).
Toate cartile sale au actiunea desfasurata intr-o lume fictiva – Lumea Disc, care calatoreste prin Multivers pe spatele a 4 elefanti, care la randul lor stau pe o broasca testoasa (cred ca ceva de genul asta credeau si oamenii la un moment dat, cu singura diferenta ca in Lumea Disc e perfect adevarat).
Revenind la carte, dupa cum spune si titlul, subiectul sau principal sunt zeii. Zeii care iau nastere PENTRU CA oamenii cred in ei, ei neexistand inainte. Si despre un zeu care mai are un singur credincios adevarat, iar acesta nu e cel mai inteligent om din lume, desi o lume intreaga il proclama zeul unic si absolut (sounds familiar?). Nu vreau sa dezvalui mai multe, insa cartea acopera (ca mai toate cartile sale) anumite motive filozofice (apropo de asta, una din intrebarile din carte (puse de filozofi evident) este „Daca un copac cade intr-o padure si nu este nimeni sa il auda, acesta face zgomot?”) legate de religie si de indepartarea acesteia de la adevaratul sau scop. Exista si un fel de munte Olimp, cu zeii cei mai tari (de ex zeul tunetului) care traiesc in lux si se joaca (efectiv – intr-un joc) cu soarta oamenilor.
In gluma sau in serios, cartea satisface multe gusturi – cititorii de fantasy au de toate: magie si creaturi magice; cei inclinati spre reflectie – muuulte teme to ponder upon, cei in cautare de o carte amuzanta…what more can I say?
Asa ca cititi Terry Pratchett! Cartile le gasiti la RAO.
P.S. O alta carte pe care as recomanda-o de el este „Domnul cu coasa” – Reaper Man. 😀
Happy Reading!

Anunțuri
 
4 comentarii

Scris de pe Octombrie 27, 2010 în carti

 

Etichete: , , , ,

Umbra se intinde (Robert Jordan)

Umbra se intindeAm terminat astazi o super-carte. Super pentru ca e minunata, si ff lunga. Este al 4-lea volum dintr-o serie de 12 (dintre care 11 publicate). Din pacate, autorul a murit inainte sa termine ultimul volum, insa a lasat sotiei sale tot ce trebuie pentru a continua povestea.
„Roata timpului” este „cea mai mare opera fantasy scrisa vreodata” dupa cum zice si descrierea de pe spatele cartii, sau macar cea mai lunga. A aparut la editura RAO, si astept cu nerabdare sa publice si restul (la noi au aparut doar primele 4). E cu o lume plina de magie, unde o batalie crancena intre Bine si Rau se duce de Varste intregi, intre aceiasi oameni. Si in fiecare Varsta acelasi om duce aceeasi lupta, pe care o pierde. Insa a venit timpul sa isi ia revansa. Si cam despre asta este vorba, pe scurt. Cartea are mai multe fire narative, pentru mai multe personaje principale. Si poate pare un fantasy ca oricare altul, dar nu e. Pentru ca Jordan surprinde prin imaginatie. Mereu apare vreun loc magic, misterios despre care abia astepti sa afli, vreun personaj care nu e ceea ce pare,sau o profetie despre care nu intelegi mare lucru.
Jordan se numara printre favoritii mei. El, Tolkien, Pratchett si George Martin. Pana acum.
M-am apucat de „Domnul cu coasa” de T. Pratchett (RAO), care cred ca este una din cele mai amuzante carti ale lui de pana acum.

Cartile lui Jordan le gasiti aici.

 
Un comentariu

Scris de pe Decembrie 27, 2009 în carti

 

Etichete: , , , , , , ,