RSS

Arhive pe etichete: pareri

Halloween si Horror Marathon

Am sarbatorit si eu ca tot romanu’ (mai nou) Halloween-ul. Nu, nu m-am costumat, desi mi-ar fi placut, ci am mers la maratonul de filme horror din Plaza. Desi in reclamele de la cinema scria dupa miezul noptii, filmele au inceput sa ruleze propriu-zis la ora 1. Ok, stiu, 1 e dupa miezul noptii, dar nu v-ati fi asteptat sa inceapa la ora 12 si putin?:D

Primul film a fost District 9, care cred ca a si fost cel mai dragut dintre toate. Apoi Halloween 2, cu incercari de thriller psihologic…ceva cu un copil devenit matur, disturbed si plin de „mother issues” care omora in disperare pe toata lumea. Am observat ca uneori ucigasul uita arma in victima (in special in partea superioara a acestuia, numita popular „cap”.)

A treia minunatie a fost Final Destination, 3D. Sunt uimita ca am putut vedea filmul asta de 2 ori. Doar ideea de 3D l-a salvat de un fiasco total:P

Ultimele 2 filme, respectiv White Out si SAW 6 au fost marele chin. La White Out nu mai reuseam sa imi tin ochii deschisi (era in jur de 8 dim cred) iar la Saw nici nu intentionam. Saw debuteaza cu o scena plina de adrenalina, specifica seriei, in care 2 oameni disperati fac ceva ingrozitor pentru a scapa de la o moarte dureroasa. Am simtit (fizic vorbind) ca mi se face rau.

Per total, a fost o experienta interesanta si placuta, care s-a soldat si cu o invitatie de 2 persoane la orice film in luna noiembrie. Invitatia o primeau toti cei care rezistau la primele 2 filme. Pentru mine si restul „curajosilor” care au rezistat „all the way” exista o tombola si sansa de a castiga mult mai multe invitatii. Surprinzator, stiu, nu am castigat. Desi mi-ar fi placut sa merg un an gratuit la film 😀 (sau jumatate, nu conteaza)

Abia astept si celelalte maratoane, Love si 3D.

Vizionare placuta…!

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 5, 2009 în filme

 

Etichete: , , ,

Finding neverland – „Young boys should never be sent to bed… they always wake up a day older”

Finding neverland posterVroiam de mult timp sa vad „Finding neverland” si o mare parte din vina o poarta cel ce il joaca pe J.M.Barrie…Johnny Depp:) . Nu regret cele 2 ore (sau mai mult) pe care le-am petrecut privindu-l, caci e un film care merita vazut. Atat pentru povestea pe care o spune, inspirata din viata scriitorului care l-a creat pe Peter Pan, cat si pentru atmosfera cu miros de „old times” data de J. Depp si Kate Winslet. Pe Kate o stim din Titanic, care se invarte prin aceeasi perioada, imbracata in rochii lungi, cu manusi, si nu cred ca exista cineva care sa nu fie de acord ca are o eleganta aparte perfecta pentru astfel de roluri. Iar Johnny nu are nevoie de introducere, sa mentionez doar ca a avut un accent scottish impecabil :).

Kate joaca o vaduva saraca care ramane mama singura a 4 copii. Barrie o intalneste intr-o zi in parc si acela este inceputul unei prietenii frumoase, atat intre cei 2, cat si intre autor si copii.

Personajul pe care l-am indragit in mod deosebit a fost cel care il inspira pe Peter Pan – Peter Davies. El este cel mai afectat de moartea tatalui sau si se maturizeaza cu mult inainte de vreme.

Filmul captureaza diferite momente din viata celor 6, in care Barrie isi face loc incet dar sigur in inima copiilor, jucandu-se cu ei si aducand o raza de speranta intr-o familie trista. Povestea este in mare parte adevarata, baietii Davies si mama lor au existat si au inspirat povestea lui Peter Pan.

Finalul este trist, si cu toate ca nu imi plac filmele fara happy-end (nu de alta, dar viata e si-asa grea, nu are rost sa vedem si astfel de filme), acesta nu mi-a lasat un gust amar, pentru ca reuseste totusi sa te faca sa zambesti si sa privesti totul cu optimism, asemenea unui copil.

In concluzie, e bine sa nu uitam sa fim copii, macar din cand in cand. Si daca nu mai tineti minte exact cum era, acest film s-ar putea sa va aduca aminte:)!

 
4 comentarii

Scris de pe august 30, 2009 în filme

 

Etichete: , ,

Stardust – pulbere de stele

StardustAm citit cartea inainte sa vad filmul. Numai ca a trecut atat de mult timp de cand am facut-o, incat nu pot spune care sunt deosebirile carte-film. Stiu ca de carte nu am fost impresionata in mod deosebit. E un basm frumos, cu un fir narativ complicat…unde Fat-Frumos isi gaseste printesa si traiesc fericiti happily ever after – la propriu (e un beneficiu al casatoriei cu o stea ).

Filmul a avut o distributie destul de interesanta: Ben Barnes, Robert de Niro, Michelle Pfeiffer si sa nu uitam cuplul…Charlie Cox si Claire Danes. Pe Charlie Cox nu l-am mai vazut in nici un alt rol, insa nu a fost a dezamagire. Pe langa chipul bland, un must-have pentru un personaj pozitiv, s-a remarcat si prin joc. A fost sensibil in scenele romantice, amuzant in scenele alaturi de Robert de Niro si viteaz in lupta :D. Claire Danes nu mai are nevoie de comentarii, i s-a potrivit ca o manusa rolul unei „stele”. Poate o ajuta si accentul britanic, insa e o aparitie fermecatoare mereu (il inteleg pe Hugh Dancy :-< ). Robert de Niro a fost insa sarea si piperul filmului. Caci a jucat rolul unui pirat al aerului care in adancul sufletului era un sensibil cu o atractie putin neobisnuita pentru membrii sexului masculin :D.

O stea cade pe un taram fermecat, dincolo de ZID. Si asa incepe totul. Filmul urmareste cautarea stelei pe mai multe planuri : Tristan, vrajitoarele, ultimii mostenitori in viata ai StormHold-ului. Fiecare vrea cate ceva de la frumoasa stea, dar numai unul din ei ajunge sa primeasca ce doreste. A fost un film relaxant, asemenea unei povesti, care stii sigur ca se termina cu un final fericit. Il recomand in special fetelor (am urmarit filmul si cu 2 baieti si nu stiu cat de mult le-a placut lor 😀 ).

In concluzie, mi-a placut. Pentru ca mi-a lasat o senzatie frumoasa si un zambet pe buze dupa ce s-a terminat.

 
Un comentariu

Scris de pe august 15, 2009 în filme

 

Etichete: , , ,

Sex and the City – the movie

2008_sex_and_the_city_002Nu stiu ce impresie mi-a facut filmul, and I can’t help but wonder…mi-a placut? Nu mi-a placut?

Au fost momente amuzante, cum ar fi cel in care Carrie trebuie sa se hotarasca ce pastreaza si ce arunca din hainele ei, asa ca incep sa probeze toate 4 tinute cat mai trasnite, pe melodia „Walk this way”. Si momente unde m-am gandit „oh, e groaznic de trist”, alaturi de „saraca Carrie…”, „saraca Miranda (sau mai degraba Steve)”. Dar m-am bucurat pentru Charlotte, care isi vede visul implinit, si este, in final, cea mai fericita dintre toate. O mare dezamagire a fost Samantha, care renunta la Smith (!!!). Adica, cine ar face asa ceva??

Cu toate sentimentele pe care le-am trait de-a lungul filmului, de un lucru sunt sigura…a fost prea lung…2 h 30. Totul mergea atat de frumos la inceput, incat ma tot intrebam ce o sa faca in 2 ore jumate? Dar drama nu a intarziat sa apara, caci marile iubiri sunt uneori si marile deceptii. Durerea lui Carrie e subliniata cu o melodie perfecta pentru moment, care, alaturi de talentele actoricesti de necontestat ale Sarei Jessica Parker, reusesc sa emotioneze.

Una peste alta, ca fana a serialului, ma bucur ca am vazut in sfarsit si filmul. Pentru ca e in primul rand un film despre prietenie, abia apoi despre dragoste. Pentru ca iti arata ca oricat de bine crezi ca stii o persoana, nu e niciodata prea tarziu sa te raneasca. Ca a gresi e uman si ca o daca o persoana inseamna infinit de mult pentru tine, o vei ierta, sperand ca nu te va mai dezamagi. Si nu in ultimul rand, ca oricat de dureros este momentul prin care treci, va veni si vremea cand il vei depasi si o vei lua de la capat.

Poate a fost putin prea siropos pentru gustul meu, dar alaturi de o gasca de fete si mult popcorn, e incheierea perfecta pentru o pijama party!

 
2 comentarii

Scris de pe august 10, 2009 în filme

 

Etichete: , ,

Nici o zi fara o carte

Sunt o mare amatoare de literatura fantasy si SF. Pentru toti cei asemenea mie, editura Nemira este o adevarata mina de aur. Insa nu numai atat. Cei de la Nemira te indeamna sa cumperi o carte de la ei si sa ii faci recenzie. Daca le place, ti-o publica pe site si ca premiu primesti un cupon de reducere 100% cu care iti poti cumpara orice carte doresti. Daca nu iti place atat sa citesti ce scriu ceilalti, cat sa fii citit, poti scrie pentru revista online Nautilus si primesti, la fel, reducere 100% pentru urmatoarea carte comandata. Colectiile de fantasy merita citite cu siguranta,cum ar fi seria „Avalon” si „Cantec de gheata si foc”. Daca ti-a placut Robert Jordan, sau Tolkien, iti vor placea sigur si Marion Zimmer Bradley si George Martin.

Acum citesc volumul 2 al seriei „Cantec de gheata si foc”, si abia astept sa ajung si la vol 3 – atatea au fost momentan traduse. O alta serie care mi s-a parut foarte interesanta este trilogia „The Age of discovery” de Michael A. Stackpole, tot de la Nemira, pe care am de gand sa mi-o comand candva, dupa ce imi mai completez restul seriilor incepute.

daybreak

O alta editura care a castigat mult teren in ultimul an este Tritonic. Am inceput cumparand „Pulbere de stele” de Neil Gaiman, apoi „Magia pentru incepatori” de Kelly Link. Vreau sa cumpar intreaga serie „Amber” a lui Roger Zelazny, momentan am comandat primele 2 volume, sunt la oferta, 5 lei/vol. De Roger Zelazny am citit „Lordul Luminii” (vezi recenzie). De la Tritonic am mai citit „Zanele punkiste din New York” de Martin Millar, care mi s-a parut ca seamana mult cu stilul lui Tom Holt (care, la randul lui, seamana cu Terry Pratchett), drept urmare mi-a placut :D.

Momentan, acestea sunt editurile mele preferate, pentru ca colectiile lor F&SF imi merg direct la suflet :D. Imi placea si RAO, pentru publicarea lui Terry Pratchett, Tolkien si Robert Jordan. Dar acum, de cand nu mai au un site functional, ma abtin de la comentarii, poate poate isi revin :D.

Happy reading!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 9, 2009 în carti

 

Etichete: , , ,

This is beyond anything I have imagined…(A. Dumbledore)

Acum 2 zile eu si sora mea ne-am hotarat sa mergem sa vedem „Harry Potter and the Half Blood Prince” la cinema. Nu aveam mari asteptari de la el, avand in vedere partile 4 si 5, care pot spune ca aproape m-au plictisit, eu fiind fana infocata a cartilor de pe vremea cand nimeni nu auzise de ele (a mea sora le-a zarit intr-o librarie cand eram mai mici si a fost fascinata de ideea unui baiat care invata intr-o scoala de vrajitorie, pe atunci erau iesite doar primele 2 volume). Filmul mi-a depasit cu mult asteptarile, cu toate ca primisem de la cineva caldurosul „nici sa nu te uiti”. Poate ca a fost atmosfera din sala, poate ca au fost rasetele in cor ale publicului la momentele amuzante – care au fost multe, acesta fiind unul din lucrurile pe care le-am apreciat cel mai mult, insa atentia mi-a fost captata de cand am auzit melodia aceea atat de cunoscuta a filmelor HP. Cei care nu au citit cartile nu stiu ca J. K. Rowling poate starni zambete la fiecare pagina, iar filmul a reusit sa surprinda bine situatiile, probabil pentru a detensiona atmosfera apasatoare care plana de altfel undeva deasupra personajelor, asteptand cu nerabdare punctul culminant, pentru a se napusti asupra lor (si a noastra, spectatorilor). Deznodamantul e tragic, nu neaparat pentru moartea unui personaj atat de drag tuturor (banuiesc :D), ci pentru ca marcheaza sfarsitul unei etape. Hogwarts e distrus de „Death Eaters” si stii ca „nothing will ever be the same again”.

Si daca ai chef sa fii parte din poveste, te poti juca unul din cele 6 jocuri aparute. Recomand partea 5 – HP and the Order of Phoenix (nu am jucat 6) pentru ca reface Hogwarts in intregime si te poti plimba prin toate coridoarele si vizita toate camerele, care sunt identice cu decorurile din film.

Eu momentan ma joc HP and the Chamber of Secrets, pentru ca il „sarisem”.

Si inca regret ca sunt o „Muggle”.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 7, 2009 în filme

 

Etichete: , , ,