RSS

Arhive pe etichete: Olimp

Olimp – Dan Simmons

https://i1.wp.com/www.nemira.ro/poze_produse/1637/supermari/0.jpgSa ma tin de cuvant, deci. Recunosc, in ultima vreme nu prea am mai citit. Paradoxal, mi-am luat multe multe carti, pentru ca acum imi permit. Dar cartea asta m-a uns pe suflet. Cum sa va zic, mi-a placut la nebunie! Nu mai citisem nimic de Dan Simmons pana la Ilion si Olimp si va pot spune cu mana pe inima ca intentionez sa il mai citesc. Are omul asta un stil, te tine cu sufletul la gura 🙂
De cateva ori am crezut ca personajele mele preferate au murit, dar, din fericire, Dan nu este George (Martin) si isi mai face mila si le mai si salveaza uneori. Povestea este prezentata din nou pe 3 fire narative, care uneori devin 4-5, in functie de cat de departe de locul actiunii pleaca un personaj sau altul. Alternarea povestilor e facuta minunat, fiecare sfarsit de capitol ma aducea si mai mult in pragul disperarii (nooooooooooooooo..don’t dieeeee!!!). Cu alte cuvinte, asteptam nerabdatoare sa vad ce se mai intampla.
In „Olimp” aflam care e treaba cu zeii, mai aflam ca imaginatia oamenilor poate avea urmari grave …dar ca totul e bine cand se termina cu bine 🙂 Aflam ca dragostea chiar poate invinge orice (cel putin in carti) si ca oricat de multe am avea de infruntat, facem cum facem si trecem mai departe. Ca asa e omul, oricat de disperata ar fi situatia…gasim noi resurse de care habar n-avem si infruntam curajosi (mai mult sau mai putin) tot ce ne arunca viata in fata.

Concluzionand, scurt si la obiect: geniala carte! 😀

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 2, 2012 în carti

 

Etichete: , ,

A Greek Adventure – cu intarzierea si scuzele de rigoare

Ei…stiu ca am zis in curand. Dar timpul este relativ. Si trece uneori al naibii de repede, pe nesimtite de-a dreptul! 🙂
Dupa cateva luni dupa ce am facut sus numitul tur al insulei, va dati seama ca nu mai tin minte mare lucru :))
Va voi spune, pe scurt, ca a fost minunat, dar obositor, pentru ca jumatate din zi am petrecut-o in autocar.

Am fost la o familie traditionala greceasca, care traia undeva in mijlocul pustietatii, pe varf de munte, si vindea tot felul de lucruri preparate din ulei de masline. Ma simteam usor rupta de lume, de parca oamenii aia stiau vreun secret al pacii interioare pe care noi, oamenii de rand, nu l-am aflat inca.

Am mers in largul Marii Ionice cu un submarin galben si am privit bancurile de pesti. Sunt mandra de mine ca nu am rezistat eroic unei usoare tendinte de a comenta a stomacului meu 😀 In timp ce priveam adancurile, ma simteam ca un personaj care mi-a placut mult de tot cand eram mica, Fiica Oceanului, o fata care inota mult si bine prin ape albastre 🙂

Am vizitat castelul Printesei Sissy si ne-am minunat la o statuie a unui Ahile ranit de sageata in calcai.

Am admirat vegetatia de un verde inchis, atat de diferita de ce avem noi in dulcea noastra Romanie, alaturi de cactusi imensi care cresteau in salbaticie si tot felul de golfulete de un albastru greu de inchipuit.

Ca o paranteza, intamplarea face ca acum sa fac un curs pe Coursera despre Mitologia Greaca si Romana, de care sunt fascinata (il gasiti aici). Mi-am adus aminte, vag, de ceea ce citisem prin „Legendele Olimpului” in primii ani de scoala si cu cat aflu mai multe, cu atat sunt mai incantata.
Intamplarea mai face ca acum sa citesc partea a doua a romanului „Ilion” – „Olimp”, care este un melanj de SF si mitologie, iar unele referinte le-am prins tocmai datorita cursului pe care il fac in paralel.
Ce am invatat? Multe lucruri, printre care si motivul abundentei de mancaruri de vitel pe care am intalnit-o in Grecia – aparent, in vremuri demult apuse, vaca era animalul preferat al grecilor in ritualurile de sacrificiu pentru zei. Mai mult, averea unui grec era masurata in numarul de vaci pe care il detinea, deoarece era un animal de lux 🙂

Promit ca voi scrie un review pentru „Olimp” imediat ce o dau gata.
Sporuri!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 4, 2012 în Alice in Tara Minunilor, Povesti

 

Etichete: , , , , , ,