RSS

Arhive pe etichete: necunoscuti

Aventuri cu CFR – Continuare

Weekend-ul asta am fost acasa, pentru ca a fost ziua dragei mele surori (La multi ani sora!) si m-am gandit ca, fiind vara, ar fi mai bine sa iau „sageata” care vine de la Tulcea la intoarcere, pentru a evita potopul de oameni care se mutase la malul marii la sfarsit de saptamana. Insa socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, asa ca trenul a fost nu aglomerat, ci cu multe multe persoane inghesuite pe stramtul culoar al trenului albastru.
Nu numai atat, insa aerul conditionat mergea, dar lipsea cu desavarsire. Adica, erau geamurile deschise. Si se „conditiona” aerul de afara. Eu sper ca am racorit niste localitati prin care am trecut, ca noi am murit de cald inauntru.
Acum, nu am mentionat partea cea mai frumoasa. Cu ce era plin trenul. Cu copilasi din scoala generala, care veneau dintr-o tabara (am presupus eu ca din Delta de pe undeva). Care stateau inghesuiti mai multi decat trebuia pe scaune (adica pe cele 3 scaune de langa mine erau 5 copilandri minunati). Nu ma intelegeti gresit, ca era amuzant sa ii aud cum vorbesc si rad din te miri ce, cum ar fi la cea mai veche gluma legata de calea ferata: „La curba sinele trosnesc”. Insa toate au o limita. Si limita a fost atinsa cand s-au apucat sa se harjoneasca si unul din ei ma calca cu fara nici o jena pe picioare. Am ridicat un pic tonul (eu, tare fioroasa de altfel) si si-a cerut scuze. Mai tarziu, a urcat o doamna care avea si ea loc langa noi, si copiii, impreuna cu o invatatoare care mi s-a parut de o nesimtire crunta, au inceput sa comenteze ca au loc acolo. Invatatoarea spunea, afectata: „copiii se dau pentru ca sunt buni la suflet doamna, nu pentru ca nu au loc acolo”. Care copii scoteau limba pe ascuns, in marea bunatate a sufletului lor. Controlorul a venit sa clarifice situatia: evident ca aveau doar 2 locuri din cele 4, insa ce sa le ceri?
Venirea doamnei a spart gasca, asa ca pentru restul drumului am ramas doar eu cu ea. Doamna care nu s-a sfiit sa imi arate nepotii ei, sa imi povesteasca cum merge in Venetia la unul din fiii ei si ca vrea sa se angajeze ca sa stranga bani pentru o masina. Spunea ca in viata trebuie sa razi, ca de-asta arata cum arata la cei 60 de ani ai sai (adica foarte bine. Parerile sunt impartite. 50% din persoanele prezente ar spune ca a avea cam multe kg in plus nu inseamna a arata bine. Ce-i drept insa, pielea ii arata bine, destul de lipsita de riduri 🙂 ). Sa va impartasesc si voua ce mi-a zis mie, din experienta ei de viata (cam asa ceva s-a exprimat):
1. Sa nu imi iau barbat de varsta mea. Trebuie sa fie cu 5-10 ani mai mare, ca noi femeile suntem mult mai destepte decat barbatii. (hmmm, really? 5-10 ani?)
2. Sa nu accept nici o palma de la un barbat. (iata, ceva cu adevarat nou si interesant).
3. Sa nu imi iau barbat betiv.
4. Sa nu ma culc cu doi barbati deodata, pentru ca cine stie, unul e bolnav si unul nu, si ii imbolnavesc asa pe amandoi. Deci imprastii boala cum s-ar spune. Nu ca, Doamne fereste, e moral gresit sa faci asa ceva.
5. … nu mai stiu. Tot niste nebunii de genul.
Dar m-am amuzat, si ora in plus pe care a facut-o trenul a trecut mai repede.

P.S. Tot ce imi doream era o calatorie la o temperatura rezonabila, intr-un tren linistit in care sa pot citi. Eh, nu le putem avea pe toate:).

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe iulie 23, 2012 în Povesti, viata urbana...

 

Etichete: , , , ,