RSS

Arhive pe etichete: lectura

Hartile prevestitoare – Michael A. Stackpole

Ca tot am avut timp sa o termin (despre aceasta carte e vorba in postul trecut) hai sa vorbim putin despre ea 🙂
In primul rand, este vorba de o trilogie. In al doilea rand, aceasta este a doua carte si nemira tot amana traducerea (publicarea) celui de-al treilea volum. Si, in ultimul rand, cumparati-le dar tineti-le in biblioteca pentru ca se termina minunat acest al doilea volum, si nu veti avea ce citi in continuare (decat daca puteti citi cartea in original, pe calculator – lucru pe care eu nu il pot face cu usurinta, plus ca pentru mine cartile in format original (aka hartie) sunt sfinte :))

Primul volum, „Atlasul secret” este sensibil mai slab decat al doilea. Sau poate asa mi s-a parut mie, pentru ca l-am citit mult prea fragmentat. Si pentru ca nu mi-a potolit indeajuns setea de fantastic. Stackpole are un stil pe care nu l-as putea asemana cu nici un alt scriitor de fantasy pe care il cunosc. Cert este ca e ca o gura de aer proaspat, pentru ca e diferit. Nici macar nu pot spune cu ce. Poate pentru ca are intrigi politice diferite de .. Martin de exemplu. Pentru ca are creaturi care nu sunt nici elfi, nici dragoni…

Insa „Hartile prevestitoare” a avut de toate. A avut iubiri neasteptate, tradari, zei renascuti, puteri neasteptate. Personaje surprinzatoare si calatorii prin locuri fantastice. Profetii, calatorii pe taramuri necunoscute.

Este vorba despre familia Anturasi, cartografi cu puteri telepatice. Intr-o lume medievala, comertul (in special pe apa) este de o importanta vitala, astfel ca Anturasi sunt tinuti intr-un turn din care „seful tribului”, Qiro Anturasi, nu ii este ingaduit sa iasa nici macar cu ocazia aniversarii sale.
Cei doi nepoti ai lui Qiro, Keles si Jorim, sunt trimisi fiecare intr-o expeditie pe mare. Unul cauta taramuri necunoscute, iar altul pleaca in cautarea unei regine legendare, care a salvat lumea.
Apropo de salvarea lumii, zonele distruse si pustiite de magie dezlantuita mi-au adus aminte de distrugerea lumii din cartile lui Jordan.
Chiar asa, RAO, pe cand urmatorul volum? 🙂

Deci, ca sa incheiem, mi-a placut. Astept cu nerabdare urmatorul volum sperand ca pana atunci sa nu uit tot ce s-a intamplat in primele doua 😀

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 19, 2011 în carti

 

Etichete: , , , ,

In noapte – Haruki Murakami

Haruki Murakami este unul din scriitorii mei preferati. Daca ar fi sa ii descriu stilul, ar fi asemanator cu cel al lui Eliade, si cand spun asta ma refer la acel „extraordinar” care a patruns in cotidian – cum auzeam mereu cand discutam vreo nuvela pe la liceu. Este un scriitor japonez, contemporan noua:D, publicat in Romania la editura Polirom, unde se bucura de o serie de autor, numai pentru el!:).
M-am apucat sa citesc „In noapte” in mare parte pentru ca uitasem la camin cartea pe care o citesc in momentul de fata si acest lucru l-am realizat cand am vrut sa citesc in tren si mi-am dat seama ca nu am ce. Asa ca m-am gandit ca macar pe drumul de intoarcere sa am ce face, in caz ca ma plictisesc. In plus, am constatat cu stupoare ca aveam in biblioteca 2 carti (!!!) de Murakami pe care nu am apucat sa le citesc, iar acest lucru trebuia remediat cat mai curand.
Dar sa revenim la carte. In primul rand, este o carte scurta. De genul, se citeste in cateva ore. Nu e nici foarte sofisticata, cum tind sa devina cartile lui Murakami la un moment dat in actiune, insa are anumite pasaje, respectiv personaje, care ridica „some major” semne de intrebare. In al doilea rand, asa cum spune si titlul, toata actiunea se petrece noaptea, mai exact intr-una singura. Naratorul se plimba printre mai multe personaje si le observa, uneori distingandu-se clar ca un personaj tert, care doar priveste, neavand voie sa influenteze actiunea. Ca numar de personaje, acestea se pot numara, excluzandu-le pe cele care au doar o replica sau doua, pe degetele de la o mana. Fiecare are anumite traume, serioase sau mai putin serioase, din copilarie, cu care traieste si se impaca in prezent (19-20 ani), insa relatarea lor este ceea ce face din personajele lui Murakami ceva special. Toate dialogurile din cartile lui au marea calitate de a fi extrem de profunde (si poate o data cu asta nu foarte verosimile) si totodata de a ridica intrebari si probleme cu care ne confruntam toti, macar o data in viata.
Apoi, mai este problema timpului. Timp care capata noi puteri si dimensiuni o data cu venirea noptii, insa se topeste in realitate la rasaritului soarelui.
In concluzie, dupa ce m-am chinuit din rasputeri sa nu dezvalui din actiune, caci asta ar fura din farmecul lecturii, recomand aceasta carte cu toata caldura. Si o data cu ea si pe Murakami. Merita citita, poate de 2 ori, caci desi este scurta, starea de confuzie pe care o traiesti cand ai inchis cartea este nelipsita. In timp ce scriam, mi-am adus aminte de niste „semne” presarate prin carte despre care chiar nu imi pot da cu parerea, pentru ca nu stiu ce semnificatie sa dau evenimentelor…
So anyway…read it! 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Noiembrie 15, 2010 în carti

 

Etichete: , , , , , ,

Iuresul sabiilor – George RR Martin

Iuresul Sabiilor

Nu stiu cum poti scrie o recenzie a unei asemenea carti. Actiunea ei depaseste cu mult orice povestire sau prezentare as putea schita. Iar multitudinea personajelor, specifica seriei de altfel, te copleseste, impreuna cu rasturnari de situatie cu totul neprevazute. Au fost momente in care l-am “urat” pe Martin pentru curajul sau de a se juca cu viata personajelor. Si in care l-am iubit, pentru modul de a gasi justificare personajelor “negative”, de a le umaniza si de a le oferi sansa sa se mantuiasca in ochii cititorului. Caci fiecare actiune a lor are in spate povesti mult mai tulburatoare de dragoste – indiferent daca pentru iubit/iubita sau pentru familie (sau amandoua) – decat simpla sete de sange.
Din nou, pe scena romanului apar si dispar personaje. Ce mi se pare fascinant este ca intotdeauna perspectiva lor pare cea prin care trebuie privite lucrurile. Martin te obliga sa ii intelegi personajele, sa empatizezi cu ele, sa le aprobi deciziile. Nu iarta pe nimeni si nu pare sa aiba mustrari de constiinta, desi uneori alterneaza marile infrangeri cu mici victorii.
Alternarea capitolelor nu face decat sa mareasca tensiunea. Ajunsesem la un moment dat cu mult prea multe intrebari fara raspuns si rasfoiam cartea pentru a vedea cat mai am pana aflu ce s-a intamplat.
Iarna se apropie cu pasi uriasi si o data cu ea creaturi ingrozitoare se nasc dincolo de Zid. E nevoie de eroi care sa il apere, iar acestia nu intarzie sa ia nastere, din locuri neasteptate.
Regi se nasc si mor, iar adevarata mostenitoare a tronului celor 7 Regate isi continua planul sau de razbunare si pleaca in cautarea unei armate demne de o regina.
“ Iuresul sabiilor” este o carte plina de razboi si urzeli. Plina de aliante incheiate in graba si tradari. In care dragostea e mistuitoare si impinge personajele la lucruri care ar fi condamnate pana si de cei mai ingaduitori dintre zei. In care fiii isi ucid parintii si parintii isi condamna fiii la moarte. Este o lupta continua, in care nu apuci sa iti tragi rasuflarea. In care citesti innebunit rand dupa rand, capitol dupa capitol, dorindu-ti ca agonia sa nu se sfarseasca niciodata. Pentru ca stii ca fiecare secunda te aduce mai aproape de inevitabilul gest al inchiderii cartii cu un oftat profund. Ii invidiez sincer pe toti cei care sunt abia la inceputul seriei si vor avea ocazia sa citeasca una dupa alta, cartile din serie aparute deja la editura Nemira. Asa ca daca n-ati facut-o deja, puneti mana si cititi!

Happy reading!

 
2 comentarii

Scris de pe August 9, 2010 în carti

 

Etichete: , , , , ,