RSS

Arhive pe etichete: filme

Un rezumat

Vroiam sa scriu despre 3 filme pe care le-am vazut si m-au incantat, insa timpul si probabil, de ce sa nu recunosc, si lenea m-au facut sa aman momentul.
Cum momentul a trecut..o sa incerc sa recuperez.

1. The Legend of The Guardians – The Owls of Ga’Hoole.

In primul rand sunt desene animate. 3D. In al doilea rand, sunt cu niste bufnite adorabile, care m-au facut sa oftez cate un „awww” de destul de multe ori pe parcursul filmului. De mentionat Kludd, care era un fel de bufnita cu ADHD:).
In al treilea rand, au un „Lords of the Rings” feeling, cu consacrata batalie dintre Bine si Rau, alaturi de o coloana sonora minunata si niste efecte speciale care m-au lasat muta de admiratie.
So…you know…feel your gizzard!

2. TRON

L-am vazut la IMAX. A fost superb. Cu o poveste Matrix asezonata cu Star Wars, pe principiul „robotii vor triumfa, dar macar primesti fata”, TRON este minunat nu pentru ca, la final, nu e decat o colectie de clisee care si-au schimbat culoarea parului si au trecut la colectia de toamna-iarna, ci pentru ca are efecte de-a dreptul „breathtaking”. Si pentru ca imi place actorul principal.
Ridica totusi niste probleme filosofice legate de Creator, ceea ce il mai scoate putin din…povestea al carei sfarsit oricum il stii. Plus ca are un final putin twisted. Putin am zis.

P.S. Ochiul meu nu mai vazuse IMAX pana acum si am ramas cu gura cascata de cand a aparut castelul Disney pe ecran. Deci da. Plus ca mi s-a parut amuzanta prezentarea uimitorului cinematograf inainte de inceperea filmului :).
Si mi-a placut cromatica :D.

3. Tangled

Basmul „Salaticai” de Fratii Grimm in editie revazuta si adaugita. Cu subtitrari. Incepe sa mi se faca friCA CA desenele o sa fie doar dublate prin cinematografe. Cel putin trailer-ele asa le difuzeaza. Si orele cu subtitrari sunt mai rare. Dar sa speram ca nu o sa fie cazul.
So. Tangled. Despre Rapunzel si parul ei fermecat. Acum, sincer sa spun, nu mai stiu despre ce era povestea in original, stiu doar ca in carte era o printesa schitata cu albastru, prinsa intr-un turn din care ii cadea un par fara sfarsit. Deci se prea poate ca ceea ce a povestit fillmul sa fie exact firul povestii.

Nevertheless, ceea ce am apreciat cel mai mult a fost umorul. Momentele de „canto” prin care treceau personajele m-au dus cu gandul la „The Little Mermaid”, pentru ca am fost pur si simplu fascinata de Ariel in tinerete:), vazuta in mica sala de cinematograf de acasa.
Si mi-a mai placut verdele din padure si luminile de deasupra lacului. Si de Maximus (care era un cal) si de Pascal (un cameleon periculos).

Le-as da tuturor cate un 10, cu mentiunea ca Bufnitele primesc si un „cu felicitari”.

Reclame
 
2 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2011 în filme

 

Etichete: , , , , , , ,

Despicable me and the ruthless minions!

Dupa o vara intreaga in care mi-am dorit sa merg la „Despicable me” si nu am reusit, am ajuns la inceputul facultatii sa il vad, intr-o miercuri desigur, cu Orange Film, evident. Avand in vedere ca aparuse cu ceva timp in urma, nu mai rula decat in cateva cinematografe, dintre care si mai putine partenere Orange. Asa am ajuns la Liberty Center, unde cred ca am vazut cea mai amuzanta animatie (daca nu film) a anului 2010. Povestea a fost cel putin ciudata, caci personajul principal isi dorea sa fie cel mai tare raufacator din lume. Si planurile ii sunt naruite cand altcineva reuseste sa fure una din marile piramide din Gizeh.
Asa ajunge sa adopte pentru planurile sale malefice 3 fetite adorabile. Insa slabiciunea tuturor a fost Agnes si a sa faimoasa replica „Does this count as annoying?”, alaturi de multii si maruntii minioni, pentru care toata lumea spera sa se faca un film dedicat in exclusivitate lor.
Pe langa asta, efectele 3D au fost impresionante, mai ales plimbarea in roller-coaster. Una peste alta, i-as da un 5 star rating, 10/10 si il recomand tuturor celor care nu mai stiu la ce comedie sa se uite.
Mai jos, trailer-ul sa va faceti o mica idee:

 
Scrie un comentariu

Scris de pe octombrie 21, 2010 în filme

 

Etichete: , , , ,

We cannot go back, that’s why is hard to choose – Mr nobody

Actiunea se intampla in februarie 2095. Domnul Nobody e ultimul muritor de pe pamant care va muri de batranete. Sau cel putin asta crezi la inceputul filmului.
Dupa ce sora mea mi-a aratat trailerul, abia asteptam sa ma uit la el. Nu, nu pentru ca joaca Jared Leto in el, desi recunosc ca „was a nice touch”, dar parea un film frumos, cum nu am mai vazut demult. Needless to say, nu am fost dezamagita, ba chiar mi-a depasit asteptarile.
In final, mi s-a parut un film despre iubire, sau despre toate iubirile pe care le-am fi putut trai, daca am fi facut o alta alegere undeva in timp, daca am fi avut curajul sa spunem ce simtim.
Povestea lui Nemo incepe dinainte ca acesta sa se fi nascut, intr-un loc unde toate sufletele bebelusilor asteapta sa isi aleaga parintii. Ideea unui narator copil mi s-a parut geniala, mai ales ca acesta avea un accent britanic care dadea scenelor si filmului in sine un farmec si mister aparte.
Scenele din viata lui Nemo se intretaie, si pe ici pe colo, poti gasi lucruri comune – unul ar fi frica de apa si inecul. Ideea in jurul careia se invarte filmul este aceea a alegerii, si cum indiferent ce alegere am facut, aceea este cea corecta. Nu am cuvinte sa descriu senzatia pe care o lasa filmul dupa ce se termina. Este una de confuzie, pentru ca desi pare ca lamureste tot puzzle-ul vietii lui Nemo, tot mai ramai cu intrebari fara raspuns. Este o senzatie care iti spune ca trebuie sa mai vezi filmul inca o data, acum cu o alta perspectiva asupra actiunii, poate poate o sa fie totul mai clar.
Cateva momente mi-au ramas insa in minte. Una este a unor biciclete plutind in spatiu, tot ce a mai ramas dintr-o nava de calatorie interplanetara. Ar mai fi documentarele filmate de Nemo, unde prezinta concepte cuantice – ca timpul (si teoria corzilor). Sunt imaginile din camera cu sufletele bebelusilor si Ingerii Tacerii. Si Nemo nestiind sa aleaga intre cei doi parinti ai sai. Pe langa asta, Nemo copil povestind cum si de ce a ajuns sa ploua intr-un moment anume, sau de ce i s-au rupt sireturile. Dar trebuie sa vedeti filmul ca sa intelegeti la ce ma refer. Asa ca….watch it!
„We cannot go back. That’s why is hard to choose. You have to make the right choice. As long as you don’t choose, everything remains possible.”

 
2 comentarii

Scris de pe august 28, 2010 în Alice in Tara Minunilor, filme

 

Etichete: , , , , ,

Mi amor, Avatar si tortellini

Am fost acum o saptamana cu Adriana la „Avatar” in ultima ei zi in „casa noastra”. A fost frumos. Da, toate parerile cum ca este extrem de previzibil erau perfect fondate, dar ce daca? Ar fi fost minunat sa existe planeta, sau mai mult, sa fie a noastra :D. Oricum, dupa ce am plecat fermecate de padurile uriase pline de lumini si creaturi care mai de care mai fantastice, am fost la renumitul (pentru noi :D) Filos, unde am baut…ceva. Am uitat ce era, era ceva CU CAfea, impreuna cu doi prieteni. Apoi, unul din ei, coleg cu noi de facultate, a urcat sa ne viziteze camera si nu a venit cu mana goala, ci ne-a dat o portie delicioasa de tortellini, cadou de „casa noua”, preparata chiar de el :>.
Apoi am facut inca un lucru de pe lista noastra 🙂 si am mai vorbit putin, ca doar nu am vorbit destul un semestru intreg :)). Abia astept sa se intoarca mi amor, pana atunci am o noua colega de camera 😀 pe amiga (Andra that is).
bubye>:D<

 
Un comentariu

Scris de pe februarie 12, 2010 în filme, Povesti, Studentie

 

Etichete: , , , , , ,

Mai bine mai tarziu decat niciodata :D

Am o veste minunata. Pentru mine. Am aflat titlul in engleza al serialului obscur din copilarie, „Cafeneaua Groazei”. Este….”Nightmare Cafe” 🙂
Cum l-am aflat e o intamplare. Am vazut o reclama la televizor a unui film si mi s-a parut ca o recunosc pe actrita. Nu mai stiam prea bine cum arata, cred ca aveam in jur de 8-9 ani. Si ea era. Sunt foarte fericita. Deci se poate. Iar eu imi pierdusem orice speranta 🙂

P.S.M-am suparat pe search-ul de pe imdb, care nu gaseste serialul if(daCA) CAuti doar cafe. Drept urmare, incercarile de a afla asa au dat gres.

Vizionare placuta! (inca nu m-am apucat sa il revad. din pacate are doar 6 episoade:( )

 
Un comentariu

Scris de pe decembrie 28, 2009 în filme

 

Etichete: , , , , , ,

A perfect ending :)… The book of love, Peter Gabriel

 
4 comentarii

Scris de pe decembrie 10, 2009 în filme, Povesti

 

Etichete: , , , , ,

A Christmas Carol 3D

Stiu, mai e mult pana la Craciun. Dar nu e niciodata prea devreme pentru Spiritul Craciunului.
Asa ca saptamana trecuta am fost sa vad „A Christmas Carol”, animatie in care „rolul” principal si alte 3 au fost jucate de Jim Carrey. A fost chiar dragut. Momentele in care Scrooge zbura imi nasteau goluri in stomac ;;). Sensibil pe alocuri si evident, amuzant, a meritat. Mai ales ca am fost miercuri, cu Orange Film. A trebuit sa luam biletele de la casa cu 6 ore mai devreme, adica la deschiderea cinema-ului (am fost la Cinema Pro), pentru ca nu se mai faceau rezervari.
Fiecare spirit avea ceva aparte. Craciunul trecut era o flacara care ducea cu el o palarie si era usor sarcastic. Spiritul Craciunului prezent avea un ras molipsitor. Dupa un minut-doua in care s-au auzit numai hohotele lui, intreaga sala a izbucnit in ras.
Ultimul si cel decisiv, Craciunul Viitor era sumbru si mi-a adus aminte de descrierea Mortii din cartile lui Terry Pratchett.
Pentru cei care nu stiu nici macar vag despre ce e povestea (desi imi vine greu sa cred, s-a exploatat in toate modurile posibile actiunea), aceasta versiune cred ca este una din cele mai fidele cartii de Charles Dickens. Si merita. Pentru talentul actoricesc al lui Jim care depaseste chiar si limitele animatiei, pentru sensibilitatea si mesajul povestii, pentru animatia deosebit de detaliata (in special secventele cu strada plina de oameni). Si pentru ca, in momentul cand iesi din cinema, iti vei dori sa fie beculete colorate pe strazi si sa ajungi acasa unde te asteapta Bradul de Craciun, inconjurat de miros de portocale.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 18, 2009 în filme

 

Etichete: , ,