RSS

Arhive pe etichete: fantasy

Wizard’s First Rule – Terry Goodkind

Wizards_first_ruleDe seria „Legend of the Seeker” am vrut sa ma apuc de 2-3 ani incoace, dar parca nu ma lasa inima sa incep iar o serie cu 10+ carti. Incetul cu incetul le-am procurat pe toate de pe bookdepository.com si in vacanta de iarna m-am apucat de citit. Imi vine sa ma duc in trecut si sa imi dau o palma. Cartea a fost superba! Mi se pare ca e tot ce mi-am dorit sa citesc intr-un roman fantasy, ultimele carti care mi-au dat senzatia asta au fost cele ale lui Robert Jordan (serie pe care nu am terminat-o, astept sa termine RAO de publicat toate volumele…desi nu cred ca mai pot astepta atat). Probabil ca va uitati urat la ecran acum…despre „Song Of Ice and Fire” nu zici nimic? Ei..ba da..mi-au placut la nebunie cartile lui Martin, in principiu pentru intrigile politice si personajele pe care nu le poti plasa decat intr-o gray area a constiintei. Insa „I’m a sucker for old school fantasy literature”. Cu vrajitori, cu tipuri diferite de magie, cu o gramada de creaturi magice si ciudate venind de prin taramuri indepartate.
Long story (really long) short, cam despre asta e vorba:
Richard Cypher este un handsome forest guide, care o intalneste intr-una din peregrinarile lui pe Kahlan, care mai tarziu se dovedeste a fi o Confessor (no spoilers aici, noi aflam de prin primele capitole..Richard insa…mai incolo 🙂 ). O salveaza de la moarte si pornesc impreuna in cautarea Vrajitorului de Prim Ordin care se ascunsese cu ani in urma in Westland, taramul fara magie, vrajitorii si alte giumbuslucuri. Acest vrajitor se dovedeste a fi un cunoscut a lui Richard (surpriza!!) si astfel pornesc intr-o aventura pentru a-l opri pe Darken Rahl de a folosi the Boxes of Orden, lucru care l-ar face stapan peste lumea viilor si a mortilor. Pentru ca vedeti voi, acest Darken Rahl e in cardasie cu „The Keeper” – which is, of course, the keeper of the souls.
Midlands si Westlands sunt despartite printr-un val de magie pus acolo de cateva zeci de ani, pentru a separa lumea cu magie de cea fara. Valul este periculos si cine trece pe acolo…slabe sanse sa se mai intoarca. Desigur ca prin acest val exista o trecatoare, cunoscuta de putina lume, trecatoare prin care Richard Si Kahlan trec in Midlands. O data ajunsi aici, merg sa devina one of the Mud People, vorbesc cu spiritele stramosilor, cunosc o vrajitoare neasemuit de frumoasa si puternica. Afla profetii, sunt despartiti de catre minionii lui Darken Rahl, trec prin aventuri uluitoare si sunt readusi impreuna catre finalul cartii.
Pe parcursul cartii, puterea lui Richard creste creste si nu se mai opreste! El nu este nimeni altul decat the Seeker, care pe langa asta pare a avea si usoare inclinatii catre magie. 🙂
Mi-e tare greu sa prind intr-un review cat de frumoasa e cartea si cat de mult mi-a satisfacut dorinta de un epic fantasy :). Asa ca cititi-o repejor si nu mai pierdeti timpul!!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 11, 2014 în carti

 

Etichete: , , , , ,

Printul din negura – Carlos Ruiz Zafon

Carlos-Ruiz-Zafon-Printul-din-negura„Printul din negura” este primul roman al lui Zafon, orientat catre cititorii mai tineri, cu care a participat si castigat primul sau concurs de literatura.
Mi-am ales cartea din nenumaratele noi achizitii de pe elefant, site care ma pacaleste mereu sa cumpar carti cu ofertele lor :), pentru a o citi in „vacanta de Craciun”, cand am timp doar de lenevit, acasa.

Actiunea are loc, la fel ca si in „Luminile din septembrie”, pe malul unei mari, unde o familie a unui ceasornicar se muta de la oras, in incercarea de a evita razboiul. Insa casa pe care o cumpara este fosta locuinta a unei familii care traieste o mare tragedie, aceea de a-si pierde fiul in bratele marii.
Nu numai atat, dar subsolul detine o cantitate impresionanta de filme vechi, home-made – imagini ale gradinii stranii din spatele casei, plina cu statui ce parca au o viata a lor.
Alaturi de ceasuri ce merg invers si pisici negre malefice, Max si sora lui mai mare, Alicia, se imprietenesc cu unul din locuitorii satului – Roland. Alaturi de el si de bunicul acestuia dezleaga misterul casei, al statuilor si al nefericitei intamplari.

Comparativ cu „Umbra vantului”, „Printul din negura” este clar romanul unui scriitor aflat la inceputuri, care inca isi cauta vocea si identitatea. Desi are idei bune, acestea nu par aduse la adevarata lor valoare. Cartea pare neslefuita, scrisa naiv.
Ca gen, cred ca este light-horror (daca exista asa ceva). O recomand celor care vor o lectura entertaining, dar atat :). In afara de gradina plina de statui misterioase, care mi-a lasat un sentiment de „Zona crepusculara”, nu m-a impresionat cu nimic in mod particular.
Am sa ii dau 2.5/5.
Felicitari editurii Polirom pentru coperta, care m-a convins, alaturi de autor, sa o cumpar 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 28, 2013 în carti

 

Etichete: , , , ,

The EarthSea Quartet – Ursula K. Le Guin

68041Imi doream demult sa citesc cartile, mai exact de cand, candva prin generala/inceputul liceului am vazut filmul „Earthsea”. Poate ca nu e unul din cele mai stralucite, dar tin minte ca mi-a placut mult universul si povestea.
Asa cum o spune si titlul, cartile sunt in numar de 4, insa nu foarte groase – de aceea au putut fi legate intr-o singura carte, cu o coperta minunata 🙂
Earthsea este povestea tanarului Sparrowhawk, un ciobanas tanar dintr-un oarecare sat, care detine puteri magice spectaculoase. Ajunge sa invete la marea scoala de magie din Roke, insa fiind mandru si iute la manie, deschide portile catre „cealalta parte” pentru a-si demonstra puterile. De acolo intra in lumea noastra o umbra care il va urmari si vana mult timp, pana cand hotaraste sa devina din vanat vanator si sa plece in cautarea ei.
Cel de-al doilea volum urmareste povestea unei tinere preotese a mormintelor din Atuan pe care Sparrowhawk (care nu e numele lui adevarat, pe care din motive lesne de inteles, nu il pot dezvalui – numele adevarat va va da putere asupra lui, desigur) o va intalni si cu ajutorul careia ca intregi inelul care va aduce pacea si regele mult asteptat.
In urmatoarea carte il gasim pe Sparrowhawk Archmage (arhimag?? – mai marele vrajitorilor pe scurt) la universitatea din Roke de unde pleaca sa investigheze disparitia misterioasa a puterilor magice de pe Pamant. Calatoria il va duce, alaturi de viitorul rege al tinutului, pe taramuri dincolo de viata, de unde va iesi schimbat pentru totdeauna.

In ultima parte ii gasim pe cei doi, preoteasa (Tenar) si Sparrowhawk, regasindu-se si traind impreuna ultimele aventuri ca mai apoi sa aiba o viata linistita, cu ajutorul copilului-dragon desigur 🙂

Din acestea nu lipsesc concepte despre echilibrul lumii care trebuie mentinut si nu stricat prin vraji necugetate, dragoni care vorbesc limbi stravechi, vrajitori rai, profetii si tot ce va mai puteti dori.

Cu toate ca universul creat de Ursula este unul de exceptie si cu toate ca intamplarile prin care trec personajele sunt minunate, acesta nu este lucrul care mi-a placut cel mai mult, ci modul in care scrie. Societatea este una medievala, unde rolul femeii este in continuare in casa, in bucatarie si sa aiba grija de copii, iar Ursula surprinde acest lucru perfect prin felul sau de a scrie. Nu este ceva ce pot explica foarte bine, insa scrisul in sine pare a veni dintr-un timp stravechi, mai simplu, dar cu toate astea mai intelept 🙂 Descrierile facute sunt „primitoare”, facandu-ma sa ma simt de parca citesc cartea in fata unui semineu, cu o cana de ciocolata calda si cu o pisica in brate (lucru de-a dreptul divin, nu-i asa?).
Parerea multora este ca ritmul intamplarilor scade considerabil, devenind plictisitor, mai ales in ultima carte, unde este descrisa viata domestica a lui Tenar. Mie insa nu mi-a displacut nimic. Just made me all cozy inside 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe noiembrie 17, 2013 în carti

 

Etichete: , , , , ,

Bestiile ataca (Scoala de Vrajitorie #3) – E. Rose Sabin

Bestiile atacaUltimul volum al seriei incheie intamplarile incepute in primul volum si incheie o poveste de dragoste pe care o vazusem infiripandu-se in volumul 2.
Personaje principale aici sunt Rehanne si Gray, pe care ii cunoscusem in primul volum. Gray este unul din cei care a fost furat de catre Femeile Teribile, in timp ce pe Rehanne o stim datorita talentului sau de a face vraji, dar pe care l-a mostenit de la bunica sa.
Crime oribile au loc in scoala si se cauta un vinovat. Directoarea, alaturi de Veronica si Tria (care devine, ce credeti, ajutorul femeii de serviciu 🙂 ) dau o mana de ajutor, insa, asa cum ne-au obisnuit, evita sa intervina prea mult. Acesta ar fi un lucru care m-a deranjat atat in prima carte, cat si acum. Se incearca justificarea acestui comportament – „Datatorul de putere” supune la incercari dupa cum stie, cu un motiv, cu siguranta! Insa nu se insista asupra acestui lucru.
Din nou am fost surprinsa de inventivitatea scriitoarei, de prezenta numeroaselor talente ale elevilor. Se incearca din nou introducerea unor concepte mai complexe – existenta multiplelor planuri, extinse atat pe plan temporal cat si spatial. Ce-i drept, cea mai atractiva idee din trilogie mi s-a parut modul in care Scoala era mereu un mister, asemanator Hogwarts oarecum. Insa, spre deosebire de aceasta, unde existau intr-adevar multe coridoare si camere secrete, care erau insa accesibile majoritatii, Scoala de Vrajitorie a lui Sabin pare sa aiba constiinta proprie. Numeroasele ei camere si etaje se dezvaluie cu atat mai mult cu cat elevii progreseaza si ating noi nivele ale puterii.

Sfarsitul nu a fost chiar pe placul meu, poate pentru ca nu a fost idilic, desi innoada firele lasate dezlegate (loose ends – see what I did there? ). Nu ma pot plange, nu voi ramane cu intrebari fara raspuns si nici cu dorinta de nestavilit de a citi inca ceva din acest Univers. Sabin face o treaba destul de buna, dar nu te face sa indragesti vreun personaj in mod particular (poate doar unul din ele – Veronica, desi am si aici rezerve 🙂 ).

All in all, a fost o trilogie pe care nu imi pare rau ca am citit-o, cu ocazionale rasturnari de situatie si momente pline de actiune. Perfecta pentru zilele de vara, daca vreti sa va amintiti de zilele lipsite de griji ale copilariei si adolescentei.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe septembrie 7, 2013 în carti

 

Etichete: , , , , ,

Puteri Periculoase (Scoala de Vrajitorie #2) – E. Rose Sabin

Puteri periculoaseIn cel de-al doilea volum al trilogiei „Scoala de Vrajitorie”, aflam mai multe despre scoala Lesley Simonton si de ce a luat ea nastere. Printre protagonisti se numara chiar Lesley, alaturi de cel mai bun prieten al sau, Trevor, care pleaca impreuna sa isi descopere puterile in Comunitatea celor cu darul magiei, aflata in Port-Of-Lords. O data ajunsi acolo, necazurile incep. Cei doi, cu Trevor in frunte, sunt neglijenti si se lasa usor pacaliti chiar din gara (cam cum se intampla si in zilele noastre de altfel). Sunt drogati si jefuiti, insa au noroc sa nimereasca in casa unei vrajitoare foarte pricepute, al carei nume e posibil sa vi se para cunoscut – Veronica.
Desi destul de infantila in numeroase ocazii si lasandu-mi din nou impresia ca scriitoarea se grabeste in actiune, se grabeste sa ii omoare pe toti (much like our beloved George Martin) etc, cartea e o lectura interesanta si palpitanta. Desigur, tinerii au incredere in toata lumea, mai putin in cine trebuie. Dar asta e, din nou, aproape ca in zilele noastre 🙂
Veronica e personajul meu preferat din carte (si probabil din toata trilogia). E calma, are puteri nemasurate (e Adepta!) si duce pana la urma actiune la BUN sfarsit. Desi cineva va fi sacrificat in final, trebuie sa ne multumim cu ideea ca alegerea a fost a lui.
Nu voi spune mai multe, deoarece e usor sa stric surpriza vorbind despre o carte asa scurta, insa o recomand, la fel ca si pe prima – lectura usoara, care va duce usor cu gandul la Harry Potter, desi nu sunt la fel de complexe si nici pe departe la fel de amuzante.

 
2 comentarii

Scris de pe septembrie 1, 2013 în carti

 

Etichete: , , ,

Scoala de Vrajitorie – E. Rose Sabin (cu minor spoilers)

aNu strambati din nas va rog :). Desi cartea pica in categoria young adult (desi eu credeam ca e mai degraba fantasy for kids sau ceva de genul), are niste elemente surprinzator de complexe. De la vraji care duc la dedublarea eului pana la pacturi cu fiinte malefice, cartea are de toate. Actiunea se desfasoara pe parcursul a 300 de pagini si poate de aceea scriitoarea face introducerea cat de poate de repede si apoi intra direct in actiune (pe scurt – Tria este o fata cu har care ajunge la o scoala pentru cei asemenea ei. Insa ce gaseste acolo o dezamageste profund). Eu cred ca m-am dezobisnuit ca actiunea sa inceapa repede. „Ceasloavele” pe care le citesc de obicei se „intampla” mai incet.
Un pic tras de par mi se pare si modul in care directoarea scolii se ocupa de niste studenti nastrusnici. Si aici ma refer ca nu se ocupa deloc, o lasa pe Tria, saracuta, studenta in anul I. Tria va ajunge in lumi paralele, se va imprieteni cu persoane cu o multitudine de haruri – metamorfoza, vindecare – si se va indragosti.
Actiunea ia o intorsatura mai intunecata spre sfarsitul cartii, culminand cu moartea protagonistei. There’s a catch here, nu e chiar major spoiler :).
Ciudat mi s-a parut si faptul ca scriitoarea pare ca nu a mai intentionat sa scrie alta carte in aceasta serie. Intr-un singur an, Tria absolva scoala si ajunge la ultimul nivel de constientizare a puterii – magicul numar sapte (7).
E o carte light, de citit in vacanta de vara. E palpitanta si scrisa frumos (si tradusa asemeni). Cuvintele curg natural, dandu-mi impresia de o carte buna, chiar daca aceasta nu exceleaza la capitolul introducere si incheiere :).
O recomand ca o pauza de la carti mai serioase. Sabin atinge niste lucruri destul de interesante si complexe, dar le da o nota mai pozitiva, chiar si asa. Nu trebuie sa uitam cine este publicul tinta!
I enjoyed it, pe scurt, iar acum mai am un picut si termin si urmatoarea carte din serie. Va tin la curent!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 18, 2013 în carti

 

Etichete: , , ,

Little People – Tom Holt

booksNu multi au auzit de Tom Holt si voi presupune pe buna dreptate ca cei care au auzit sunt printre altele si fani inraiti Terry Pratchett. Pentru ca Holt scrie ca si Pratchett, fantasy umoristic. Prima carte pe care am citit-o de el se numeste „Asteptam pe cineva mai inalt” („Expecting someone taller) (publicata la acum defuncta editura Noesis, cea care l-a publicat si pe Pratchett prima oara in Romania).
Spre deosebire de Pratchett, Tom Holt scrie mai usor si foloseste mai putine jocuri de cuvinte, nefiind necesara cautarea de sinonime in engleza chiar la fiecare pagina.

„Little People” este o carte despre exact ceea ce veti presupune din titlu. Oameni mici – spiridusi, daca vreti :). Si despre un copil – Michael – care vede unul si intreaga lui viata este data peste cap. Acesti spiridusi traiesc intr-o lume paralela cu cea umana, una utopica, unde poti sa dai pe fast forward toate lucrurile plicticoase si sa te bucuri doar de cele distractive. Unde toata lumea este innebunitor de fericita. Fiind o lume paralela, este de asteptat ca fiecare spiridus sa aiba un corespondent uman si vice-versa. Pentru ca universul trebuie pastrat in echilibru, daca vei trece de cealalta parte te vei preschimba in opusul tau – daca esti cel mai bun om de pe Pamant vei deveni un nesuferit dezagreabil si lenes in lumea spiridusilor. Spiridusi care sunt genii matematice dar care sunt capturati de „the bad guy” si pusi sa lucreze intr-o firma de pantofi de talie mondiala.

Cartea este si o mare poveste de iubire, insa sfarsitul nu a fost chiar ceea ce ma asteptam sa fie.
De remarcat ca Holt, sub aceasta poveste frumoasa ca un basm, creeaza o alegorie a „oamenilor mici”, pe care nimeni nu ii vede si nimeni nu ii baga in seama desi iata, fac atat de multe. Despre muncitorul de rand care lucreaza doar pentru a avea ce pune pe masa ziua urmatoare si caruia nimeni niciodata nu ii va multumi sau recunoaste meritele.

Mie mi-a placut si am citit-o usor si repede. Holt se numara printre scriitorii mei favoriti, desi i-am citit doar 3 carti pana acum. O recomand, in special fanilor lui Terry Pratchett, care ii vor gusta cu siguranta stilul.

 
2 comentarii

Scris de pe august 9, 2013 în carti

 

Etichete: , , ,

Trilogia Farseer – Robin Hobb

Ultima serie fantasy pe care am reusit sa o citesc a fost, uimitor, doar o trilogie! Pe numele ei, trilogia Farseer, de Robin Hobb, publicata de Nemira.
Trebuie sa recunosc, mi-a fost greu sa citesc prima carte. Si mai greu mi-a fost sa cred ca o sa ajung sa le termin pe toate. Dar pentru ca inima nu ma lasa niciodata sa las neterminata o carte inceputa, m-am incapatanat putin si am reusit sa trec cu bine de prima jumatate a cartii. De acolo, aproape ca a inceput sa imi placa. Ultimele capitole le-am citit pe nerasuflate si am apreciat (nu o data) situatiile limita la care au fost supuse personajele si cum au reusit sa treaca peste ele. Incepand cu volumul doi, Hobb pare ca a descoperit de fapt cum trebuie scrisa o carte, pentru ca intamplarile prin care trece personajul principal – Fitz – m-au lasat deseori cu dorinta sa mai citesc „doar urmatorul capitol”.
Ultimul volum insa l-am citit asa cum nu mai citisem o carte demult. Repede, in 3 zile. Poate si pentru ca am avut timpul necesar – am fost acasa, de Paste – dar mi-a placut la nebunie. Nu imi mai venea sa las cartea din mana si elementele fantasy aparute pe ultima suta de metri – care inainte fusesera doar zvonuri din manuscrise vechi – au fost binevenite. Deznodamantul a fost unul „bittersweet”. Nu a fost happy endingul pe care il doream, pentru ca povestea a fost, in principiu, una despre sacrificiu, datorie si loialitate.

Dar despre ce tot vorbesc? O sa incerc sa va trezesc interesul fara spoilere, pentru ca nu se cuvine 😀

Personajul principal este FitzChivalry, baiatul bastard al lui Chivalry, mostenitorul tronului celor Sase Regate. Cand mama acestuia se hotaraste sa renunte la el si sa il dea pe mana familiei regale, primul om pe care il cunoaste baiatul este mana dreapta a tatalui sau, Burrich, care ii va deveni mentor si prieten de-a lungul povestii.
Tatal sau renunta la mostenirea tronului si pleaca sa traiasca alaturi de sotia sa, Lady Patience. Insa in urma unei intamplari nefericite, Chivalry moare.

Urmatorul mostenitor al tronului este Verity, al doilea fiu al regelui Shrewd, print pe care Fitz il va iubi si sluji, facand pentru el lucruri de neinchipuit, incercand sa il apere de ura fratelui sau mai mic, Regal.

Fitz este recunoscut de catre bunicul sau, Shrewd, care se ocupa indeaproape de educatia sa, asteptand in schimb devotamentul sau, numindu-l „omul regelui”. El invata sa scrie, sa citeasca, sa se lupte cu sabia si pe ascuns, sa devina asasin.

Insa Fitz nu este un baiat obisnuit. El este inzestrat cu Mestesugul, ca toti cei din neamul Farseer, puterea de a comunica cu altii telepatic si de a le influenta gandirea. Puterea Mestesugului poate fi uriasa, putand provoca dureri ingrozitoare si chiar moartea. Si tot Fitz stapaneste, nestiutor, Harul, un tip de magie straveche, cu ajutorul careia poate comunica cu animalele si isi poate infrati inima si sufletul cu unul anume, pe viata.

De aici, intrigi, tradari, povesti de dragoste. Printul Regal face tot posibilul sa puna mana pe tron si isi tradeaza tatal si fratele in cele mai grele timpuri, deoarece Regatele sunt atacate de Pirati si nu sunt deloc pregatiti pentru ceea ce ii ameninta. Fitz face sacrificii uriase si il ajuta pe Verity sa duca la bun sfarsit chemarea Strabunilor. Ce implica insa acest lucru, va invit sa descoperiti 🙂

Cred ca personajul meu preferat a fost bufonul regelui, pentru ca desi reusim sa aflam cate ceva despre el, nu ii aflam vreodata numele, sau daca nu cumva, bufonul este, de fapt, o EA.

Recomand cartea iubitorilor de fantasy, insa va rog sa „aveti putintica rabdare”, promit ca devine interesant un pic mai tarziu 😀

 
2 comentarii

Scris de pe mai 6, 2013 în carti

 

Etichete: , , , , ,

Amber – Roger Zelazny

Amber Ma tot chinui de ceva vreme sa scriu despre ultima serie fantasy pe care am citit-o. Cartile au fost traduse de catre editura Tritonic si sunt in numar de 10. Acum, nu trebuie sa va speriati, ca sunt scurte-scurtute si se citesc destul de usor. Nu pot spune ca mi-au placut la nebunie. Poate nu au fost chiar tipul de fantasy pe care il gust eu. Poate era modul de a povesti, pentru ca ideea in sine a cartilor mi s-a parut geniala. Au fost insa si momente in care m-a prins si abia asteptam sa vad ce urmeaza.
Amber este o lume, lumea „adevarata”, in care domneste Ordinea. Locuitorii ei, in special cei de sange albastru, traiesc mii de ani pamanteni si au fiecare un anumit tip de putere. Povestea se invarte in jurul tronului din Amber si a lumii sale antagoniste, de la Curtile Haosului. Regele curent al Amberului are multi urmasi, care se aliaza in fel si chip unul impotriva celuilalt pentru a ajunge la tron. In primele volume povestea este spusa din perspectiva unuia din printi, Corwin, care se trezeste fara sa isi aduca aminte mai nimic intr-un spital de pe Pamant si fuge de acolo la una din surorile sale. In unul din volumele urmatoare Corwin dispare si ii ia locul fiul sau, Merlin, care este crescut de catre mama sa in Curtile Haosului.
Fiecare din aceste lumi are 2 entitati, in Amber – Modelul, iar in Curtile Haosului – Logrusul, aflate din timpuri stravechi in conflict. Pentru ca cineva sa isi demonstreze sangele regal, trebuie sa „traverseze” aceste entitati si sa supravietuiasca.
In urma unei lupte cu fratele sau, Brand, care doreste distrugerea Amberului, Corwin construieste un al 3-lea „model” care este neutru si care va lupta pentru echilibrul dintre cele doua.
Interesanta este abordarea lumilor paralele, pe care amberitii le pot traversa modificand usor realitatea, pentru a ajunge intr-un final in locul pe care ti-l doresti; acest tip de calatorie se numeste „mers prin umbra”. Una din umbrele dragi amberitilor este, desigur, Pamantul. Insa exista multe alte Umbre ciudate, din ce in ce mai haotice si instabile, lucru direct proportional cu distanta de care se afla de Amber si Model.
Cartile sunt si usor filosofice, insa merita citite, macar pentru ideile noi aduse in fantasy. Probabil ca trebuia sa le citesc mai compact – nu cateva pagini rasfirat, ca sa le inteleg cum trebuie…si sa ma pot bucura de ele in plin :).
Volumele le gasiti la Tritonic – http://tritonic.ro/autor-Roger%20Zelazny.htm . (sunt ieftine si merita)

Spor la citit!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe iunie 20, 2012 în carti

 

Etichete: , , , ,

Un rezumat

Vroiam sa scriu despre 3 filme pe care le-am vazut si m-au incantat, insa timpul si probabil, de ce sa nu recunosc, si lenea m-au facut sa aman momentul.
Cum momentul a trecut..o sa incerc sa recuperez.

1. The Legend of The Guardians – The Owls of Ga’Hoole.

In primul rand sunt desene animate. 3D. In al doilea rand, sunt cu niste bufnite adorabile, care m-au facut sa oftez cate un „awww” de destul de multe ori pe parcursul filmului. De mentionat Kludd, care era un fel de bufnita cu ADHD:).
In al treilea rand, au un „Lords of the Rings” feeling, cu consacrata batalie dintre Bine si Rau, alaturi de o coloana sonora minunata si niste efecte speciale care m-au lasat muta de admiratie.
So…you know…feel your gizzard!

2. TRON

L-am vazut la IMAX. A fost superb. Cu o poveste Matrix asezonata cu Star Wars, pe principiul „robotii vor triumfa, dar macar primesti fata”, TRON este minunat nu pentru ca, la final, nu e decat o colectie de clisee care si-au schimbat culoarea parului si au trecut la colectia de toamna-iarna, ci pentru ca are efecte de-a dreptul „breathtaking”. Si pentru ca imi place actorul principal.
Ridica totusi niste probleme filosofice legate de Creator, ceea ce il mai scoate putin din…povestea al carei sfarsit oricum il stii. Plus ca are un final putin twisted. Putin am zis.

P.S. Ochiul meu nu mai vazuse IMAX pana acum si am ramas cu gura cascata de cand a aparut castelul Disney pe ecran. Deci da. Plus ca mi s-a parut amuzanta prezentarea uimitorului cinematograf inainte de inceperea filmului :).
Si mi-a placut cromatica :D.

3. Tangled

Basmul „Salaticai” de Fratii Grimm in editie revazuta si adaugita. Cu subtitrari. Incepe sa mi se faca friCA CA desenele o sa fie doar dublate prin cinematografe. Cel putin trailer-ele asa le difuzeaza. Si orele cu subtitrari sunt mai rare. Dar sa speram ca nu o sa fie cazul.
So. Tangled. Despre Rapunzel si parul ei fermecat. Acum, sincer sa spun, nu mai stiu despre ce era povestea in original, stiu doar ca in carte era o printesa schitata cu albastru, prinsa intr-un turn din care ii cadea un par fara sfarsit. Deci se prea poate ca ceea ce a povestit fillmul sa fie exact firul povestii.

Nevertheless, ceea ce am apreciat cel mai mult a fost umorul. Momentele de „canto” prin care treceau personajele m-au dus cu gandul la „The Little Mermaid”, pentru ca am fost pur si simplu fascinata de Ariel in tinerete:), vazuta in mica sala de cinematograf de acasa.
Si mi-a mai placut verdele din padure si luminile de deasupra lacului. Si de Maximus (care era un cal) si de Pascal (un cameleon periculos).

Le-as da tuturor cate un 10, cu mentiunea ca Bufnitele primesc si un „cu felicitari”.

 
2 comentarii

Scris de pe ianuarie 21, 2011 în filme

 

Etichete: , , , , , , ,