RSS

Arhive pe etichete: dan simmons

Olimp – Dan Simmons

https://i0.wp.com/www.nemira.ro/poze_produse/1637/supermari/0.jpgSa ma tin de cuvant, deci. Recunosc, in ultima vreme nu prea am mai citit. Paradoxal, mi-am luat multe multe carti, pentru ca acum imi permit. Dar cartea asta m-a uns pe suflet. Cum sa va zic, mi-a placut la nebunie! Nu mai citisem nimic de Dan Simmons pana la Ilion si Olimp si va pot spune cu mana pe inima ca intentionez sa il mai citesc. Are omul asta un stil, te tine cu sufletul la gura 🙂
De cateva ori am crezut ca personajele mele preferate au murit, dar, din fericire, Dan nu este George (Martin) si isi mai face mila si le mai si salveaza uneori. Povestea este prezentata din nou pe 3 fire narative, care uneori devin 4-5, in functie de cat de departe de locul actiunii pleaca un personaj sau altul. Alternarea povestilor e facuta minunat, fiecare sfarsit de capitol ma aducea si mai mult in pragul disperarii (nooooooooooooooo..don’t dieeeee!!!). Cu alte cuvinte, asteptam nerabdatoare sa vad ce se mai intampla.
In „Olimp” aflam care e treaba cu zeii, mai aflam ca imaginatia oamenilor poate avea urmari grave …dar ca totul e bine cand se termina cu bine 🙂 Aflam ca dragostea chiar poate invinge orice (cel putin in carti) si ca oricat de multe am avea de infruntat, facem cum facem si trecem mai departe. Ca asa e omul, oricat de disperata ar fi situatia…gasim noi resurse de care habar n-avem si infruntam curajosi (mai mult sau mai putin) tot ce ne arunca viata in fata.

Concluzionand, scurt si la obiect: geniala carte! 😀

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Decembrie 2, 2012 în carti

 

Etichete: , ,

Ilion – Dan Simmons

Am vrut sa scriu despre aceasta carte imediat cum o termin, pentru a nu uita nimic din cat de geniala mi s-a parut si sa incerc sa transmit lucrul acesta si voua, cititorilor mei imaginari.
Pentru mine, cartea si cat de mult mi-a placut a fost o surpriza. Acum, eu apreciez SF-ul, insa intr-un fel mult mai diferit si nici pe departe la fel de entuziast pe cat apreciez fantasy-ul. Pe „Iion” m-am apucat sa o citesc la recomandarea unui prieten, cu care impartasesc in mare masura gusturile literare.
Cartea se desfasoara pe 3 planuri, iar prima jumatate a cartii (prima carte din cele 2 editate la Nemira pentru acest prim volum) pot spune ca am fost confuza, confuza, foarte confuza.
Este vorba, pe de o parte, despre razboiul troian ce este descris in „Iliada” si despre un scoliast care sta si analizeaza cursul lucrurilor, si daca acestea corespund cu cele relatate de Homer. Intr-un cuvant, daca exista schimbari grave, e posibil ca continuum-ul spatiu timp sa o fi luat un pic razna.
Apoi, despre niste „oameni de stil vechi”, care traiesc maxim 100 de ani dupa care sunt trimisi in inelele orbitale din jurul Pamantului sa traiasca cu mai-evoluatii lor frati de specie, post-oamenii. Post-oamenii care se jucau cu fiziCA CUantica si cu gaurile negre ca noi in fata blocului. Acesti oameni nu mor niciodata, pentru ca pot fi usor reconstruiti la „firmerie”, un loc necunoscut celor de pe Pamant, loc unde de altfel sunt trimisi o data la 20 de ani pentru o mica rejuvenare. Pamant care, sa nu uit, este plin de zone necunoscute, paduri dese cu dinozauri si oceane secate. Oamenii acestia traiesc intr-o ignoranta de cea mai mare speta, nu stiu istoria civilizatiei lor, nu stiu sa citeasca, nu stiu pic de geografie, etc. Se deplaseaza doar in anumite zone, prin noduri de teleportare. Iar pentru mancare si transport (cu un fel de carute) existau servitori. Unii din ei mecanici, altii niste fiinte despre care nu stie nimeni exact (nu prea multe spoilers ) de unde au venit.
Al treilea plan urmareste niste robotei foarte foarte simpatici, inzestrati cu sentimente si pasionati de Shakespeare si Proust. Ei au o misiune despre care nu stiu mare lucru si nici nu apuca sa se lamureasca pentru ca …intervine un accident si mai apoi trebuie sa se descurce cum pot 🙂

Ei…aceste 3 planuri ajung sa convearga, intr-un mod superb. Desigur, pe ici pe colo, parca incerci sa te prinzi tu, dar nu va fi chiar la ce te gandeai 🙂
Ca un mic sfat, sau observatie, este bine sa ai idee despre mitologia greaca (mai mult decat imi aduc eu aminte, adica foarte vag). Ajuta mult si daca stii povestea Iliadei si stii despre ce e vorba in „The Tempest” de Shakespeare. Simmons face nenumarate referinte literare, mitologice, geografice si ce mai vreti voi. Intalnim zei plini de gadgets si o Elena a Troiei plina de nefericire.
Este un cocktail plin de culoare, cu o poveste care de multe ori te lasa cu sufletul la gura (pentru ca cele 3 planuri sunt prezentate, normal, alternativ).

Minunat deci! Cititi-o! 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 4, 2012 în carti

 

Etichete: , , ,