RSS

Arhive pe etichete: cirque du soleil

Despre Cirque du Soleil si alte intamplari

Stim cu totii ca Cirque du Soleil a fost in Romania saptamana trecuta. M-am numarat si eu printre norocosii care au asistat la unul din spectacolele lor. Mai exact, am fost chiar la prima reprezentatie, cea de miercuri seara. Dar sa incepem cu inceputul.
Trebuia sa ma intalnesc cu L. la Crangasi, si de acolo sa luam 41 pana aproape de Romexpo. Dintr-un motiv sau altul, creierul meu are impresia ca metroul spre Crangasi se ia de pe peronul gresit (mi s-a mai intamplat). Pana sa imi dau seama ca astept aiurea, (moment in care am alergat din capatul peronului si am urcat si coborat scarile spre celalalt) metroul a plecat. Mai exact, mi-a inchis usile in dragul meu nas. Trebuia sa ajungem in mai putin de o ora si incepusem sa fiu stresata. Needless to say, am stresat-o si pe L, care a fost totusi destul de draguta sa nu imi scoata ochii pentru asta restul serii.
Am ajuns totusi devreme, am avut timp sa ne luam si ceva de rontait, dupa care am plecat sa ne cautam locurile. Locuri care erau cam in colt, si am fi vazut un pic prea din profil toata reprezentatia, dar de, asta era ceea ce gasisem cand ne-am hotarat sa ne luam biletele. Soarta a avut totusi alte planuri cu noi. Fix in fata scaunelor noastre era amplasat unul din stalpii care sustineau scena, asa ca am primit frumusel alte bilete, care erau muuult mai pe centru (yay!). Nu mai spun ca pana sa le primim, am avut un mini atac de cord, dandu-ne seama ca nu o sa vedem nimic. Ma bucur ca organizatorii au avut grija de asta.

Trebuie sa spun ca de la inceputul si pana la sfarsitul spectacolului nu mi-a venit sa cred ca ii vedeam live. Erau oamenii la care ma uitam fascinata in liceu si care erau acum in fata mea, facand lucruri incredibile. Daca ar fi sa aleg un numar preferat, as spune gemenele de la trapez. Si oamenii de la bare. Mereu m-a uimit si fascinat un lucru la Cirque du Soleil – sincronizarea. Pentru ca este perfecta de fiecare data. Si decorurile, care au fost de basm, ca iesite dintr-o poveste pentru copii. Si sa nu uit de muzica – care e LIVE, pentru ca ei vin cu orchestra cu tot(!!), care e acompaniata de voci feminine care sigur te vor urmari mult timp dupa ce spectacolul s-a terminat.

Mi-a placut ca s-au jucat cu publicul si ca numerele cu clovnul erau chiar amuzante. Si ca prezentarea spectacolului a fost facuta intr-o romana care a sunat aproape natural (si cand spun asta, ma refer ca a fost vorbita cu diacritice cu tot).

Si sa nu uitam ca au inceput la 20:00. Nici mai devreme, nici mai tarziu.
Ii astept cu nerabdare sa se intoarca. As mai merge din nou, chiar daca ar veni cu acelasi spectacol. Care apropo, se numeste „Saltimbanco”.

Dar cum viata a simtit nevoia sa fie dreapta, s-a gandit ca, daca tot am primit niste locuri de 1000 de ori mai bune decat cele pe care le aveam, ar fi bine sa stam un pic in frig pentru asta. Pentru ca era prea tarziu pentru autobuze – si chiar daca am fi prins autobuzul, metroul nu prea – ne-am gandit sa luam un taxi. Urasc taximetristii din Bucuresti. Asta pentru ca am stat aproape o ora intr-un frig ingrozitor, sunand la firme care fie nu raspundeau, fie nu aveau masini disponibile…si pentru ca cei care treceau pe acolo nu acceptau sa ne duca decat pentru sume exorbitante (sau mai rau, deloc) lasandu-ne fara pic de mustrari de constiinta sa inghetam de frig la -20 de grade. Am reusit, intr-un final, sa plecam alaturi de un cuplu care mergea tot in regie, cu un taxi care ne-a vazut si a acceptat sa ne ia fara sa strambe din nas, si a pornit si ceasul, cum este normal.
Am ajuns acasa deci, inghetata de frig cum nu credeam ca pot fi. Dar vazusem Saltimbanco, deci … pot spune…”ce mai conta?:)”.

Trapezul…:

Si oamenii de la bare:D

Reclame
 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 16, 2012 în Povesti, viata urbana...

 

Etichete: , ,