RSS

Arhive pe etichete: acasa

Aventuri cu CFR

CFR-ul va gasi mereu modalitati sa ma surprinda. Din pacate pentru el, ca sa nu mai zic de mine, de obicei o face intr-un mod neplacut. Ultima oara a facut-o in Joia Mare, cand m-am dus intr-o fuga in pauza de masa sa imi iau bilet pentru vineri, incercand sa evit sa ma duc dupa program si sa mai pierd astfel inca o ora (sau mai mult). Am ajuns acolo si m-am minunat un pic de cozile de la fiecare casa. Nimic iesit din comun, mi-am zis, asezandu-ma cumintica la o coada care parea ca avanseaza mai repede. Dupa o jumatate de ora de asteptat, a venit si randul meu. Am cerut bilet si mi s-a comunicat cu parere de rau ca nu se dau bilete la acest tren decat la o anumita casa, pentru ca sistemul da eroare cand incearca sa genereze bilete. A mai incercat inca o data, de fata cu mine si am fost astfel martora la soft-ul minunat detinut de CFR. Aceasta singura casa se presupunea a fi mai mult goala, insa cand am ajuns acolo, era o coada cel putin la fel de lunga ca cea de la care tocmai plecasem. Enervata, am renuntat, pentru ca mi se termina pauza iar eu nu reusisem decat sa pierd timp aiurea in loc sa iau o masa calda cum ar fi fost normal in acest timp.

O data ajunsa la birou, am incercat sa caut alternative. Una din ele era rezervarea pe internet (not bad, m-am gandit eu), insa acest lucru presupunea sa iti faci cont pe site-ul cfr-ului. Nu e nimic, mi-am zis si am inceput sa completez mai multe campuri, toate obligatorii, cu informatii ca cnp si seria buletinului. Partea frumoasa a fost insa ca activarea contului se facea PERSONAL la o casa, prin prezentarea buletinului pentru validarea informatiilor introduse. Deci eu, cetatean cu acces la tehnologie, incercam sa evit statul la cozi si sa imi rezerv un bilet pe internet, pentru ca apoi sa il pot ridica de la una din cele doua case speciale, unde nu este niciodata nimeni. Si tot eu, acelasi cetatean, trebuia sa ma duc personal sa imi activez contul. Deci practic, daca vroiam sa imi fac pe loc rezervare, nu puteam. Mai mult, mi se parea ca toata ideea de a-ti face rezervare online era cumva anulata de aceasta actiune care implica deplasarea pana la gara.

Am cautat deci ultima optiune, rezervarea telefonica. Care, ghiciti ce, se putea face numai in ziua plecarii. Nu am vrut sa risc sa nu am loc in tren, astfel ca nu am luat in considerare optiunea, care mi se parea cumva la fel de inutila pentru mine in momentul de fata.

Needless to say, m-am dus dupa munca si mi-am luat bilet, cand, culmea, cozile au fost mai mici. Am intentionat sa imi activez si contul, dar doamnele de la casele speciale m-au ignorat complet si am zis ca nu are rost, asa ca am plecat. 

A doua zi m-am urcat in tren, convinsa ca am loc in vagonul 2. Insa cand a aparut inca o persoana care pretindea acelasi lucru, mi-am scos frumos biletul si am vazut ca aveam in vagonul 1. Am plecat cu bagajele dupa mine, incalzita, spre vagonul 1, dar am gresit directia si am ajuns in 3. Aceeasi poveste, am intrebat ce vagon e, si am plecat din nou sa parcurg 2 vagoane inapoi. Am ajuns, intr-un final, unde trebuie…si mai apoi acasa. 

Paste Fericit! 🙂

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 14, 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Despre cum n-am avut internet si inca traiesc

Dupa cateva zile de concediu la mare m-am intors acasa. Unde am despachetat..am povestit..si m-am logat putin pe facebook (evident). Mi-am verificat email-ul, unde aveam nu mai putin de 150 de „scrisori” necitite. Insa soarta a avut alt plan pentru mine. Caci dupa numai o zi si ceva, am ramas fara internet. Domnii de la o companie care va ramane nedezvaluita (Romtelecom) nu au reusit nici dupa 4 zile (ce-i drept, 3 dintre ele libere prin lege) sa repare problema, care afecta o mare parte a orasului. Problema era cu reteaua de telefonie si implicit cu bunul nostru modem.
Drept urmare, concediul meu a fost si unul de la calculator, cu atat mai mult cu cat cu asta ma ocup si la serviciu. Lucru care a fost, de fapt, binevenit. Caci am reusit sa citesc mai mult de jumatate de ora fara sa ma opresc, lucru pe care nu il facusem de prea mult timp. De fapt, ajunsesem sa citesc doar in tren sa mai treaca timpul si cate 20 min maxim inainte de culcare, in zilele bune. Am terminat, asadar, o carte inceputa acum vreo 2 luni.
In rest, nu pot spune cu siguranta cum s-au scurs zilele de acasa. S-au dus incet, si parca totusi prea repede. Cert e ca timpul trece altfel. Mai calm, mai senin. Pentru o clipa m-am simtit din nou intr-o adevarata vacanta de vara. Dar…cruda realitate mi-a facut cu ochiul. Am ajuns inapoi in camera de camin. Si maine…back to work!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 15, 2011 în Ale mele

 

Etichete: , , ,