RSS

Arhive pe categorii: Uncategorized

Sfarsitul copilariei – Arthur C Clarke

Sfarsitul copilariei

Nu stiu despre voi, dar eu nu am mai citit nimic de domnul Arthur pana sa pun mana pe „Sfarsitul copilariei”. Nu mai tin minte cu ce ocazie am cumparat-o, dar vrand sa fac o pauza de la seria „Sword of truth” a lui Goodkind, am citit descrierea de pe spate (din nou 🙂 ) si m-am apucat curioasa sa o citesc. Si curioasa am tot ramas pe parcursul intregii carti, caci extraterestrii care poposesc intr-o buna zi pe Pamant – overlorzii cum ii numeste omenirea – sunt plini de mister. De la infatisare la adevaratul lor scop, cartea ridica o multime de intrebari carora le vei afla raspunsul o data cu restul omenirii, nu mai devreme! Caci nu poti cunoaste decat daca esti pregatit pentru ceea ce vei afla…

Overlorzii aduc pacea pe Pamant, si astfel oamenii ating utopia de mult visata. Fiecare e liber sa faca ce vrea, sa isi urmeze pasiunile, caci banii nu mai sunt o problema. Ei continua insa sa monitorizeze omenirea, ca pe un exponat rar intr-un muzeu, studiindu-l indeaproape si incercand sa inteleaga. Insa adevaratul scop al overlorzilor este acela de a „mosi” omenirea spre un alt nivel existential.

Pe langa faptul ca am fost urnita de o dorinta continua de a afla de ce? cine sunt? ce se intampla? cum arata planeta acestor fiinte?, cartea mi-a placut pentru ca ridica probleme cu care omenirea inca se confrunta, insa rezolvarea lor e una la care nu ne-am gandi, sau am considera-o putin „trasa de par”.

De ce? Pentru ca titlul vorbeste despre sfarsitul copilariei omului ca civilizatie si ca individ. Caci planul de existenta catre care toate religiile aspira, intr-un mod mai mult sau putin evident, este contopirea cu Creatorul, aderarea la un fel de Constiinta Universala. Constiinta care, in cartea lui Clarke, desi misterioasa si rareori pomenita, pare la fel de dornica de contopire ca si omul si la fel de avida de cunoastere ca si acesta.

 

Recomandata? Foarte! 🙂

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe Iunie 26, 2014 în carti, Uncategorized

 

Etichete: , ,

A Greek adventure – Part 1

Si uite-asa am plecat si m-am intors. Ei..multe ar fi de spus despre ce am vazut. Dar sa incepem cu inceputul. Adica … destinatia – care a fost Moraitika, insula Corfu, Grecia. Am calatorit cu autocarul, care la dus a fost un chin, cu atat mai mult cu cat am fost lasati ultimii, pt ca statiunea in care stateam era cea mai in sud, si am mai mers in plus vreo 4 ore pe serpetinele insulei. M-as fi bucurat mai mult de peisaj daca nu as fi murit de somn, dupa cele 20 ore deja petrecute in autocar. Drumul a fost un chin…cu hurducaieli…si curbe de credeam ca o sa cadem din autocar (a se citi de pe scaune). Dar totul e bine cand se termina cu bine. Ne-am urcat frumusel in ferry si am traversat niste mare Ioniana timp de 2h 30. Era prima oara cand mergeam cu un mijloc de transport acvatic…asa ca am avut un pic de emotii ca o sa mi se faca rau. Lucru care s-a intamplat de altfel, dar nu pe ferry, ci pe un vaporas de croaziera care ne plimba pe la niste pesteri albastre, dar despre asta mai tarziu.
Pe scurt, am plecat din Bucuresti la orele 20 00 si am ajuns urmatoarea zi la orele 17 30 (am fi ajuns pe la 13 daca nu se facea un ocol dubios sa ii lase pe toti la hotelurile lor, in defavoarea noastra). Ma uitam minunata la peisaj, care este foarte diferit de ce avem noi. Corfu este o insulita muntoasa, iar toate drumurile de pe ea sunt serpentine inguste, unde soferii de autocar trebuie sa isi arate maiestria si sa ne duca vii si nevatamati la destinatie (si fara sa se blocheze prea grav …pentru ca stradutele sunt atat de inguste incat daca este un autocar pe un sens, la curba nu are nici o sansa sa mai treaca alta masina in sens opus). Si cum ziceam, peisaj diferit de al nostru… plin de chiparosi si chiparoase (am aflat si eu cum arata un chiparos si de unde expresia „inalt cat un chiparos”) si maslini cat cuprinde. Multi, multi maslini, peste tot, pe toate colinele, in toate curtile…De altfel, produsele din masline au fost principala mea atractie din magazine. Sapunase, produse de fata, ulei de masline care mai de care…Pai daca e ceva ce stiu grecii…ala e sa isi valorifice maslinele :)).
Chiparosii adusi de venetieni ...acum simbol al insulei Corfu

To be continued…

 
 

Etichete: , , ,

Un post scurt scurt de tot

M-am intors din tarile calde! Revin cat de curand cu povesti, doar sa imi mai treaca un pic depresia :))

 
Scrie un comentariu

Scris de pe August 16, 2012 în Uncategorized

 

Etichete:

Aventuri cu CFR

CFR-ul va gasi mereu modalitati sa ma surprinda. Din pacate pentru el, ca sa nu mai zic de mine, de obicei o face intr-un mod neplacut. Ultima oara a facut-o in Joia Mare, cand m-am dus intr-o fuga in pauza de masa sa imi iau bilet pentru vineri, incercand sa evit sa ma duc dupa program si sa mai pierd astfel inca o ora (sau mai mult). Am ajuns acolo si m-am minunat un pic de cozile de la fiecare casa. Nimic iesit din comun, mi-am zis, asezandu-ma cumintica la o coada care parea ca avanseaza mai repede. Dupa o jumatate de ora de asteptat, a venit si randul meu. Am cerut bilet si mi s-a comunicat cu parere de rau ca nu se dau bilete la acest tren decat la o anumita casa, pentru ca sistemul da eroare cand incearca sa genereze bilete. A mai incercat inca o data, de fata cu mine si am fost astfel martora la soft-ul minunat detinut de CFR. Aceasta singura casa se presupunea a fi mai mult goala, insa cand am ajuns acolo, era o coada cel putin la fel de lunga ca cea de la care tocmai plecasem. Enervata, am renuntat, pentru ca mi se termina pauza iar eu nu reusisem decat sa pierd timp aiurea in loc sa iau o masa calda cum ar fi fost normal in acest timp.

O data ajunsa la birou, am incercat sa caut alternative. Una din ele era rezervarea pe internet (not bad, m-am gandit eu), insa acest lucru presupunea sa iti faci cont pe site-ul cfr-ului. Nu e nimic, mi-am zis si am inceput sa completez mai multe campuri, toate obligatorii, cu informatii ca cnp si seria buletinului. Partea frumoasa a fost insa ca activarea contului se facea PERSONAL la o casa, prin prezentarea buletinului pentru validarea informatiilor introduse. Deci eu, cetatean cu acces la tehnologie, incercam sa evit statul la cozi si sa imi rezerv un bilet pe internet, pentru ca apoi sa il pot ridica de la una din cele doua case speciale, unde nu este niciodata nimeni. Si tot eu, acelasi cetatean, trebuia sa ma duc personal sa imi activez contul. Deci practic, daca vroiam sa imi fac pe loc rezervare, nu puteam. Mai mult, mi se parea ca toata ideea de a-ti face rezervare online era cumva anulata de aceasta actiune care implica deplasarea pana la gara.

Am cautat deci ultima optiune, rezervarea telefonica. Care, ghiciti ce, se putea face numai in ziua plecarii. Nu am vrut sa risc sa nu am loc in tren, astfel ca nu am luat in considerare optiunea, care mi se parea cumva la fel de inutila pentru mine in momentul de fata.

Needless to say, m-am dus dupa munca si mi-am luat bilet, cand, culmea, cozile au fost mai mici. Am intentionat sa imi activez si contul, dar doamnele de la casele speciale m-au ignorat complet si am zis ca nu are rost, asa ca am plecat. 

A doua zi m-am urcat in tren, convinsa ca am loc in vagonul 2. Insa cand a aparut inca o persoana care pretindea acelasi lucru, mi-am scos frumos biletul si am vazut ca aveam in vagonul 1. Am plecat cu bagajele dupa mine, incalzita, spre vagonul 1, dar am gresit directia si am ajuns in 3. Aceeasi poveste, am intrebat ce vagon e, si am plecat din nou sa parcurg 2 vagoane inapoi. Am ajuns, intr-un final, unde trebuie…si mai apoi acasa. 

Paste Fericit! 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe Aprilie 14, 2012 în Uncategorized

 

Etichete: , , ,

Home sweet home…

Trebuia ca o data ajunsa acasa sa imi incarc bateriile si sa ma apuc serios de invatat, avand in vedere ca ma asteapta o luna de chinuri groaznice :)).
….Mnu. Tot ce am facut pana acum acasa se poate rezuma in cateva cuvinte. Am dormit, am mancat, m-am jucat, am citit.
Printre altele, am mai facut si curat, niste cumparaturi, am iesit la un suc cu fostii colegi de liceu. Si imi tot vine „sa ma incarc” dormind peste puterile de imaginatie ale cuiva. Imi este lene, pe scurt.
Colac peste pupaza (imi place vorba asta), visam si eu la un White Christmas. Si chiar parea ca o sa fie chiar asa, anul acesta. Dupa multi ani in care toata zapada erau 3 fulgi in 3 ore. Dar nu. A fost zapada si frig cat am fost eu plecata. Cum am ajuns, a inceput sa se topeasca. Langa bloc (ca langa orice cladire de altfel) „ploua” fie zi, fie noapte. Daca saptamana trecuta erau -10 grade, acum sunt 5. Ceea ce e trist. Eu vreau zapada :(.

Diseara facem bradul. Abia astept. Poate pun niste poze cu ce a iesit.
Craciun fericit!

 
2 comentarii

Scris de pe Decembrie 23, 2009 în Uncategorized

 

May Anim’est shake your world!

afis După ce vreme de trei ediţii Anim’est a prezentat cele mai bune filme de animaţie ale anului, după ce anul trecut atelierul de animaţie 2D a avut un foarte mare succes, anul acesta, din nou, festivalul vă propune, timp de 5 zile, un work-shop de animaţie. Între 5 şi 9 octombrie, la Librăria Cărtureşti din str. Verona, vă dau întâlnire trainerii de la Zorobabel – Belgia.

Workshop-ul de benzi desenate şi filme animate Zorobabel a văzut lumina zilei în aprilie 1994, la iniţiativa unor creatori care au dezvoltat un proiect pedagogic, ce-şi propunea să transforme animaţia într-o formă de educaţie. De aceea, unul dintre scopurile animatorilor de la Zorobabel este de a-i ajuta pe elevi să înţeleagă nu doar o parte din tainele realizării filmului, dar şi implicaţiile sale sociale şi culturale.

Cu o experienţă de 15 ani în lucrul cu copii şi tineri, trainerii Zorobabel colaborează frecvent cu centre culturale (Foyer Culturel d’Evere, Centre Culturel Jacques Franck), şcoli (Académie des Beaux-Arts Jean-Jacques Gaillard, Athénée Royal de Schaerbeek, Decroly, ZEP of Forest and Saint-Gilles) sau centre sociale (Le Douzerome, Le Crac, le Centre de Formation des Animateurs, l’Agence de Prévention du Sida, Le Monde au bout des doigts), obţinând rezultate excelente la nivel educaţional, dar şi artistic. Astfel, o parte dintre filmele realizate în cadrul acestor workshop-uri au fost invitate în festivaluri şi chiar premiate.
Cei interesaţi se pot înscrie până în data de 20 septembrie trimiţând la adresa workshop.animest@gmail.com datele personale, o scrisoare de intenţie şi, dacă e cazul, filme animate realizate anterior. Mai multe detalii despre condiţiile de înscriere, pe www.animest.ro.
(acest post face parte din campania Adrianei de promovare a festivalului Anim’est:D )

 
Un comentariu

Scris de pe Septembrie 17, 2009 în Uncategorized

 

Etichete: , ,