RSS

Arhive pe categorii: Ale mele

Despre unele si altele

Uneori, simti cum se apropie o cotitura demna de luat in seama in viata ta. Te asteapta, iti face cu ochiul, te grabeste. Nu stii exact ce e, de unde vine si de unde pleaca, dar stii ca iti va schimba cursul vietii de atunci incolo. Ca te va scutura de praf, iti va intinde un zambet pe fata si eventual te va binecuvanta cu un sut in fund sa iti revii un pic.
Eu cred insa ca a mea cotitura e ca un fel de colt de cerc. Din ala de il faci pe calculator. Care de fapt nu e cerc, dar se vrea a fi. Asa pare. De la distanta, din avion. Sau daca ai fost destul de meticulos, nici cu lupa nu-l prinzi la inghesuiala.
Sau poate cotitura mea e de fapt un soi de drum serpuit la tara, prin papusoiul lui Creanga. Ma apara de necazuri, dar cam atat.
Culmea, ma gandesc eu, pandind cotitura, ar trebui sa fie un moment important, dar sus numita se face ca lipseste din fragmentul asta si imi face cu mana de la departare. Ne mutam cu totii intr-un apartament. Noi, care ne-am cunoscut din intamplare si am reusit cumva, chiar si dupa liceu, sa ne mentinem relatia pe linia de plutire. Nici nu ne-am chinuit prea tare, fie vorba intre noi. Dar nu il simt asa. Nu simt entuziasmul care sa mi se plimbe prin vene, nici asteptarea unor nopti fara somn in care vom sta si vom povesti. Pentru ca o mare parte din mine e sceptica. Acestei parti sceptice i-as spune sa se duca undeva unde nu bate soarele, dar degeaba ii zic, ca nu ma asculta. Partea mea sceptica sare insa cu o explicatie. Am avut o mica revelatie zilele astea din pura intamplare. Intamplarea face ca am citit ceva care m-a pus pe ganduri. Eram, cumva, direct implicata, desi sincer, n-aveam nici o treaba. Ei bine, aceasta intamplare mi-a scazut entuziasmul care si-asa se clatina pe picioare subtirele, ca vai de el, si l-a pus la pat. Knock-out, cum ar veni.
Concluzia este urmatoarea, dragii mei cititori (mai mult sau mai putin existenti): unele prietenii sunt cu fundatie buna, dar oricat de buna ar fi constructia, tot mai trebuie intretinuta. Altele sunt din material genetic, se reproduc singure si nu au nevoie de prea mult ajutor extern. Si mai sunt prieteniile care sunt facute din baloane cu heliu. Prietenia care pare mare si tare, dar e plina de aer si cuvinte goale.
Acest post are de-a face cu cineva. Cineva anume. Asta asa, ca fapt divers.

Reclame
 
Un comentariu

Scris de pe mai 3, 2012 în Ale mele

 

Etichete: , ,

La multi ani!

Si asa a mai trecut un an. A fost unul bun, cu toate plusurile si minusurile. Sper ca la anul sa pot zice la fel, si anume ca a fost unul din cei mai buni ani ai vietii mele.
Ca o „new year resolution” imi promit ca o sa scriu mai des…dar pana atunci…petrecere frumoasa!
Va urez un an nou plin de impliniri si bucurii marunte, care sa va faca fericiti! Va doresc un an plin de iubire si intelegere, de prieteni adevarati si zile minunate.
Sunt sigura ca ne asteapta lucruri nemaivazute si vacante de vis…si nu uitati sa iubiti!
Happy New Year! 🙂

 
Scrie un comentariu

Scris de pe decembrie 31, 2011 în Ale mele

 

Despre cum inca cred ca fiecare are un drum in viata si cu putin noroc il nimeresti din prima

…sau ma rog, te intorci la ultima intersectie si o iei in sens opus. Cert e ca exista unii oameni si unele momente pe care sunt convinsa ca trebuia sa ii intalnesc/sa le traiesc.
Cred ca a trebuit acum un an sa merg la un interviu unde am fost chemata cu un an mai tarziu, cand am devenit mandra absolventa, pentru ca anul acesta nu as mai fi aplicat, din moment ce lucram deja in alta parte. La fel de sigura sunt ca trebuia sa o cunosc pe cea care mi-a fost colega 3 ani de zile, Adriana :). Mai cred ca numele de Alexandru/Alexandra este de o importanta vitala in viata mea, desi nu sunt prea sigura despre sensul acestui lucru inca. Cred ca faptul ca m-am angajat la EA acum 1 an jumatate a fost momentul cheie in care a incetat sa imi mai fie frica de interviuri si in care am capatat incredere in mine.

Apropo de momente, de la o vreme incoace imi place sa privesc in urma si sa ma gandesc unde au fost „intersectiile” care m-au adus unde sunt acum.
Cum ar fi, tin minte momentul exact cand m-am hotarat sa nu mai mananc carne. Pentru ca am trecut pe langa shawormeria de langa camin si ma batea gandul sa imi iau si eu. And then, it hit me. Ceea ce mancam, fusese un animal, viu. Mai avusesem revelatia asta de mai multe ori, dar nu cu aceeasi intensitate. Si mi s-a strans stomacul. Cumva, cred ca este legat de faptul ca incepusem sa fac yoga si, cu toate ca „proful” nu ne-a impus in nici un moment vreo dieta alimentara, probabil ca ceva te facea sa fii mult mai empatic cu…well…universul in sine. Dar asta ar putea fi foarte bine doar o prostie si sa nu aiba nici o legatura.

Stiu momentele cheie care m-au adus in relatia in care ma aflu acum, unele cu 1 an inainte ca eu sa fi cunoscut persoana in cauza 😀 . Doar ca le voi pastra pentru mine.

Si mai cred, sau sper, ca voi scrie, candva, o carte.

 
3 comentarii

Scris de pe septembrie 6, 2011 în Ale mele

 

Etichete: ,

Despre cum n-am avut internet si inca traiesc

Dupa cateva zile de concediu la mare m-am intors acasa. Unde am despachetat..am povestit..si m-am logat putin pe facebook (evident). Mi-am verificat email-ul, unde aveam nu mai putin de 150 de „scrisori” necitite. Insa soarta a avut alt plan pentru mine. Caci dupa numai o zi si ceva, am ramas fara internet. Domnii de la o companie care va ramane nedezvaluita (Romtelecom) nu au reusit nici dupa 4 zile (ce-i drept, 3 dintre ele libere prin lege) sa repare problema, care afecta o mare parte a orasului. Problema era cu reteaua de telefonie si implicit cu bunul nostru modem.
Drept urmare, concediul meu a fost si unul de la calculator, cu atat mai mult cu cat cu asta ma ocup si la serviciu. Lucru care a fost, de fapt, binevenit. Caci am reusit sa citesc mai mult de jumatate de ora fara sa ma opresc, lucru pe care nu il facusem de prea mult timp. De fapt, ajunsesem sa citesc doar in tren sa mai treaca timpul si cate 20 min maxim inainte de culcare, in zilele bune. Am terminat, asadar, o carte inceputa acum vreo 2 luni.
In rest, nu pot spune cu siguranta cum s-au scurs zilele de acasa. S-au dus incet, si parca totusi prea repede. Cert e ca timpul trece altfel. Mai calm, mai senin. Pentru o clipa m-am simtit din nou intr-o adevarata vacanta de vara. Dar…cruda realitate mi-a facut cu ochiul. Am ajuns inapoi in camera de camin. Si maine…back to work!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 15, 2011 în Ale mele

 

Etichete: , , ,

Timpul trece prea repede. Se termina facultatea…Si asta ma face sa ma gandesc din nou ca…
Nu stiam acum un an sau 2 unde voi fi, ce voi face si unde voi lucra. Ca voi fi angajata in 3 locuri diferite inainte sa termin facultatea. Ca unele persoane pe care le-am cunoscut intamplator imi vor influenta viata si imi vor intra incet dar sigur in suflet…
Ca unele greseli le recunosti dupa mult timp dupa ce le-ai facut.
Ca desi regretele nu isi au niciodata rostul, e inevitabil sa le ai.
Ca exista un timp potrivit pentru orice si daca ai facut o greseala pe care o poti repara, poate ca doar atunci esti pregatit pentru tot ce implica o schimbare.
Ca a da o a doua sansa nu e o dovada de slabiciune si vei intelege asta cand o vei trai pe pielea ta.
Ca unii oameni te pot surprinde neasteptat de placut, daca reusesti sa ignori piticii din propriul cap.
Ca sa o iei razna e ok, iar sa recunosti asta este minunat.
Ca ai tot dreptul sa razi, sa nu dormi, sa dormi o zi intreaga. Sa te stresezi, sa stai degeaba, sa iesi sa dansezi, sa cunosti oameni si sa uiti cum ii cheama.
Ca trebuie sa intelegi ca timpul curge intr-o singura directie si uneori, rareori, se opreste in loc si te lasa sa te bucuri de … tot.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe aprilie 19, 2011 în Ale mele, Studentie

 

Etichete: , , ,

Despre cat imi place sa primesc lucruri gratis

Foarte mult.
In principiu, am primit de-ale gurii (si nu numai) de la tot felul de campanii – noii biscuiti Tuc, noii biscuiti…am uitat cum le zice (unii f buni cu cereale, pe care se presupune ca ii mananci de dimineata), o cana – semi-termos de la jacobs 3 in 1, un demachiant de la o firma care nu imi vine acum in minte, jacobs kronung – cafea, o sticla de 0,5 de la noul ceai verde de la lipton (?? cred). Am mai primit o ciocolata alba care nu a fost prea buna, din nou nu mai stiu de la ce firma, pentru ca am participat la un sondaj referitor la cafele (studiu de piata, am gustat din 2 tipuri de cafele inca neiesite si trebuia sa raspund la muuulte intrebari).
Si, ieri, pentru ca nu mai primisem nimic demult, de la Activia, cu ocazia noului iaurt de seara, o aparatoare pentru ochi (nu stiu exact cum le spune, au domnisoarele prin filme, sa le apere ochii de lumina cand dorm).

I love free stuff!!!

 
4 comentarii

Scris de pe aprilie 3, 2011 în Ale mele

 

Etichete: , , , ,

Primavara…

A venit primavara. Atat de repede si la fel de capricioasa ca intotdeauna. De ce primavara, desi este anotimpul reinnoirii, ma face uneori atat de melancolica?
Soarele ma face sa imi amintesc de vremuri in care puteam sta afara, nefacand nimic, fara sa am remuscari. Imi aduce aminte de vremuri cand nu eram toti imprastiati prin tara si ne trebuia o jumatate de ora sa ne putem intalni, nu o jumatate de an.
Ne chinuim mereu sa tinem legatura, sa pastram ceva constant in vietile noastre. Insa nu reusim. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu, totul se schimba.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe martie 19, 2011 în Ale mele

 

Etichete: , ,