RSS

Arhivele lunare: august 2009

Vine toamna…

Chiar daca speram sa mai prindem niste zile insorite de plaja pe ultima suta de metri…nu se stie daca mai e cazul. Azi e ultima zi din august si dis-de-dimineata m-am trezit cu un cer innorat care ne-a dat planurile peste cap. Ne-au tot amenintat cu ploi care nu mai veneau, nu trebuia sa fie adevarat tocmai acum:(.

Una peste alta, azi a plouat, s-a facut al naibii de frig si in casa e un crepuscul care cheama la somn. Si nu e bine, pentru ca azi e luni, si lunea e ziua cand te apuci de treaba. Merg sa alerg…de luni. Mananc sanatos…de luni. Si nu in ultimul rand…ma apuc sa invat (aici era si problema mea) …de luni evident.

Deci astazi e luni. Ziua in care se incep toate…sau se lasa pentru lunea viitoare pentru ca…nu te poti apuca de treaba in mijlocul saptamanii (nu o sa inteleg niciodata ce e cu gandul asta…lunea e o zi ca oricare alta).  Asa ca m-am apucat sa invat, dar m-am luat cu altele, ca de fiecare data. Cum termin postul asta, revin la studiu intens. Promit. Si-asa aerul miroase a inceput de scoala (generala in special, ploaia imi trezeste mereu tot felul de amintiri vechi, ascunse bine).

Si sunt totusi nerabdatoare sa fug iar in capitala pentru un nou an de facultate. Mi-e dor de colegi si de coridoarele intunecate si pustii iesite din filmele de groaza ale Facultatii de  Informatica. Gata. Atat am avut de spus.

Imi urez mult spor la invatat :)!

 
2 comentarii

Scris de pe august 31, 2009 în Ale mele

 

Etichete: , , ,

Finding neverland – „Young boys should never be sent to bed… they always wake up a day older”

Finding neverland posterVroiam de mult timp sa vad „Finding neverland” si o mare parte din vina o poarta cel ce il joaca pe J.M.Barrie…Johnny Depp:) . Nu regret cele 2 ore (sau mai mult) pe care le-am petrecut privindu-l, caci e un film care merita vazut. Atat pentru povestea pe care o spune, inspirata din viata scriitorului care l-a creat pe Peter Pan, cat si pentru atmosfera cu miros de „old times” data de J. Depp si Kate Winslet. Pe Kate o stim din Titanic, care se invarte prin aceeasi perioada, imbracata in rochii lungi, cu manusi, si nu cred ca exista cineva care sa nu fie de acord ca are o eleganta aparte perfecta pentru astfel de roluri. Iar Johnny nu are nevoie de introducere, sa mentionez doar ca a avut un accent scottish impecabil :).

Kate joaca o vaduva saraca care ramane mama singura a 4 copii. Barrie o intalneste intr-o zi in parc si acela este inceputul unei prietenii frumoase, atat intre cei 2, cat si intre autor si copii.

Personajul pe care l-am indragit in mod deosebit a fost cel care il inspira pe Peter Pan – Peter Davies. El este cel mai afectat de moartea tatalui sau si se maturizeaza cu mult inainte de vreme.

Filmul captureaza diferite momente din viata celor 6, in care Barrie isi face loc incet dar sigur in inima copiilor, jucandu-se cu ei si aducand o raza de speranta intr-o familie trista. Povestea este in mare parte adevarata, baietii Davies si mama lor au existat si au inspirat povestea lui Peter Pan.

Finalul este trist, si cu toate ca nu imi plac filmele fara happy-end (nu de alta, dar viata e si-asa grea, nu are rost sa vedem si astfel de filme), acesta nu mi-a lasat un gust amar, pentru ca reuseste totusi sa te faca sa zambesti si sa privesti totul cu optimism, asemenea unui copil.

In concluzie, e bine sa nu uitam sa fim copii, macar din cand in cand. Si daca nu mai tineti minte exact cum era, acest film s-ar putea sa va aduca aminte:)!

 
4 comentarii

Scris de pe august 30, 2009 în filme

 

Etichete: , ,

Pentru toti oamenii pe care nu i-am cunoscut inca…

friendship_131Am cunoscut intr-un an de facultate oameni la fel de multi cat intr-o viata intreaga. e minunat cand intalnesti pe cineva compatibil tie, in toate privintele. Si esti recunoscator pentru ca ai avut sansa sa ii cunosti, sau sa imparti cu ei aceeasi camera:). Mai bine mai tarziu decat niciodata. Mai sunt persoanele pasagere prin viata ta, glumetul din tren, strainul cu care imparti priviri nemultumite in metrou si zambetele ascunse cu oameni frumosi :).

Sunt cei pe care ii cunosti, caci au devenit prietenii prietenilor tai. Si descoperi plin de uimire ca pot deveni atat de usor si prietenii tai. Sunt colegii cu care imparti aceleasi greutati la examene, cu care vorbesti despre aceiasi profesori si cu care mergi la aceleasi petreceri. Sunt paharele inchinate sfarsitului unei sesiuni, plimbarile prin parc…vacantele impreuna.

E cel care iti arunca mingea inapoi cand ti-a luat-o valul si strainul care te intreaba incotro e Sala Palatului.

Uneori prietenii la care nu te asteptai se nasc si tin o vesnicie. E acea prietenie completa,  perfecta,  fara secrete, pe care putini viseaza sa o aibe.

Acest post este dedicat tuturor persoanelor minunate pe care nu le-am cunoscut inca. Sunt convinsa ca ne vom distra de minune!

 
2 comentarii

Scris de pe august 26, 2009 în Ale mele

 

Etichete: , ,

Concurs cu personaje necurate…(Ed. Nemira)

Diavolul isi lua cafeaua de pe birou si isi verifica pasiv mail-ul. Era din ce in ce mai obositor cu trecerea timpului. Din cate stia el, nu trebuia sa primeasca ATAT de multe mesaje. Era Diavolul, nu bunul si blandul sau coleg. Intr-un moment de nepasare fata de soarta omenirii (nu ca i-ar fi pasat prea mult de obicei, dar azi nu dadea doi bani pe muritori) apasa „delete all” si isi mai puse putina miere in cafeaua amara. Se uita pe fereastra si admira privelistea care, din motive necunoscute lui, era dorita de toti angajatii companiei. In departare se vedeau alte cladiri la fel de impresionante ca cea in care statea acum, iar undeva, abia vizibil, erau cateva alei pline cu flori care purtau numele de „parc”. Diavolul fu captivat de ceva si intr-o clipa disparu de la birou, lasand aburii cafelei sa mai zaboveasca putin in aerul inchis al incaperii.

Pe o banca, in soarele bland al diminetii, o tanara frumoasa, cu trasaturi ce aveau aerul boem al vremurilor trecute, citea o carte. Diavolul lua infatisarea unui blond cu parul lung, care se plimba fara griji pe bicicleta si dadu interesat tarcoale bancii cu pricina, incercand fara succes sa atraga atentia. Intr-un final, plictisit, lasa bicicleta sprijinita de un stalp de iluminat (bicicleta care de altfel disparu fara urma) si se aseza langa fata, scotand la randul lui o carte de poeme a lui E.A. Poe. Fata ii arunca o privire furisa si ii spuse fara ocolis:

-Nu pari genul. Te-as vedea mai degraba citind Shakespeare. Dupa care reveni la lectura ei, ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic.

Diavolul zambi in sinea lui, incantat ca fusese in sfarsit remarcat si profita de ocazie pentru a se juca putin cu mintea fetei.

-M-ai prins…esti intotdeauna atat de intuitiva? Dupa care scoase coperta care invelea cartea, si ii arata titlul „adevarat” al acesteia: „Othello”.

Apoi ii intalni privirea, in timp ce ea zambea surprinsa. Intr-o lume in care Diavolul nu-si vedea capul de treburi, inocenta si adevarata bunatate erau ceva extrem de rar. Dar iata ca mai existau. Era ca si cum toate dorintele lui se intalnisera si o nascusera pe ea. Intr-un moment de nebunie, isi pierdu forma atat de placuta privirii si isi arata adevaratul chip. Ingrozit de ce reactie va avea fata, fugi indurerat si rusinat. Dar ea alerga in urma lui si ii puse o mana pe umar.

-Fiecare din noi are propriile pacate si greseli pe care trebuie sa le indure. Secretul sta in transformarea lor in virtuti. Cu puterea ta, ai putea muta muntii din loc. Ce te opreste?

Timpul statu in loc. Si pentru un moment, paru ca Binele va triumfa. Apoi Diavolul spuse cu parere de rau:

-Face parte din joc. Cat timp va va lua sa intelegeti? si pleca blestemandu-si soarta inca o data.

Acest post este pentru concursul organizat de Editura Nemira.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 19, 2009 în Ale mele

 

Stardust – pulbere de stele

StardustAm citit cartea inainte sa vad filmul. Numai ca a trecut atat de mult timp de cand am facut-o, incat nu pot spune care sunt deosebirile carte-film. Stiu ca de carte nu am fost impresionata in mod deosebit. E un basm frumos, cu un fir narativ complicat…unde Fat-Frumos isi gaseste printesa si traiesc fericiti happily ever after – la propriu (e un beneficiu al casatoriei cu o stea ).

Filmul a avut o distributie destul de interesanta: Ben Barnes, Robert de Niro, Michelle Pfeiffer si sa nu uitam cuplul…Charlie Cox si Claire Danes. Pe Charlie Cox nu l-am mai vazut in nici un alt rol, insa nu a fost a dezamagire. Pe langa chipul bland, un must-have pentru un personaj pozitiv, s-a remarcat si prin joc. A fost sensibil in scenele romantice, amuzant in scenele alaturi de Robert de Niro si viteaz in lupta :D. Claire Danes nu mai are nevoie de comentarii, i s-a potrivit ca o manusa rolul unei „stele”. Poate o ajuta si accentul britanic, insa e o aparitie fermecatoare mereu (il inteleg pe Hugh Dancy :-< ). Robert de Niro a fost insa sarea si piperul filmului. Caci a jucat rolul unui pirat al aerului care in adancul sufletului era un sensibil cu o atractie putin neobisnuita pentru membrii sexului masculin :D.

O stea cade pe un taram fermecat, dincolo de ZID. Si asa incepe totul. Filmul urmareste cautarea stelei pe mai multe planuri : Tristan, vrajitoarele, ultimii mostenitori in viata ai StormHold-ului. Fiecare vrea cate ceva de la frumoasa stea, dar numai unul din ei ajunge sa primeasca ce doreste. A fost un film relaxant, asemenea unei povesti, care stii sigur ca se termina cu un final fericit. Il recomand in special fetelor (am urmarit filmul si cu 2 baieti si nu stiu cat de mult le-a placut lor 😀 ).

In concluzie, mi-a placut. Pentru ca mi-a lasat o senzatie frumoasa si un zambet pe buze dupa ce s-a terminat.

 
Un comentariu

Scris de pe august 15, 2009 în filme

 

Etichete: , , ,

Sex and the City – the movie

2008_sex_and_the_city_002Nu stiu ce impresie mi-a facut filmul, and I can’t help but wonder…mi-a placut? Nu mi-a placut?

Au fost momente amuzante, cum ar fi cel in care Carrie trebuie sa se hotarasca ce pastreaza si ce arunca din hainele ei, asa ca incep sa probeze toate 4 tinute cat mai trasnite, pe melodia „Walk this way”. Si momente unde m-am gandit „oh, e groaznic de trist”, alaturi de „saraca Carrie…”, „saraca Miranda (sau mai degraba Steve)”. Dar m-am bucurat pentru Charlotte, care isi vede visul implinit, si este, in final, cea mai fericita dintre toate. O mare dezamagire a fost Samantha, care renunta la Smith (!!!). Adica, cine ar face asa ceva??

Cu toate sentimentele pe care le-am trait de-a lungul filmului, de un lucru sunt sigura…a fost prea lung…2 h 30. Totul mergea atat de frumos la inceput, incat ma tot intrebam ce o sa faca in 2 ore jumate? Dar drama nu a intarziat sa apara, caci marile iubiri sunt uneori si marile deceptii. Durerea lui Carrie e subliniata cu o melodie perfecta pentru moment, care, alaturi de talentele actoricesti de necontestat ale Sarei Jessica Parker, reusesc sa emotioneze.

Una peste alta, ca fana a serialului, ma bucur ca am vazut in sfarsit si filmul. Pentru ca e in primul rand un film despre prietenie, abia apoi despre dragoste. Pentru ca iti arata ca oricat de bine crezi ca stii o persoana, nu e niciodata prea tarziu sa te raneasca. Ca a gresi e uman si ca o daca o persoana inseamna infinit de mult pentru tine, o vei ierta, sperand ca nu te va mai dezamagi. Si nu in ultimul rand, ca oricat de dureros este momentul prin care treci, va veni si vremea cand il vei depasi si o vei lua de la capat.

Poate a fost putin prea siropos pentru gustul meu, dar alaturi de o gasca de fete si mult popcorn, e incheierea perfecta pentru o pijama party!

 
2 comentarii

Scris de pe august 10, 2009 în filme

 

Etichete: , ,

Nici o zi fara o carte

Sunt o mare amatoare de literatura fantasy si SF. Pentru toti cei asemenea mie, editura Nemira este o adevarata mina de aur. Insa nu numai atat. Cei de la Nemira te indeamna sa cumperi o carte de la ei si sa ii faci recenzie. Daca le place, ti-o publica pe site si ca premiu primesti un cupon de reducere 100% cu care iti poti cumpara orice carte doresti. Daca nu iti place atat sa citesti ce scriu ceilalti, cat sa fii citit, poti scrie pentru revista online Nautilus si primesti, la fel, reducere 100% pentru urmatoarea carte comandata. Colectiile de fantasy merita citite cu siguranta,cum ar fi seria „Avalon” si „Cantec de gheata si foc”. Daca ti-a placut Robert Jordan, sau Tolkien, iti vor placea sigur si Marion Zimmer Bradley si George Martin.

Acum citesc volumul 2 al seriei „Cantec de gheata si foc”, si abia astept sa ajung si la vol 3 – atatea au fost momentan traduse. O alta serie care mi s-a parut foarte interesanta este trilogia „The Age of discovery” de Michael A. Stackpole, tot de la Nemira, pe care am de gand sa mi-o comand candva, dupa ce imi mai completez restul seriilor incepute.

daybreak

O alta editura care a castigat mult teren in ultimul an este Tritonic. Am inceput cumparand „Pulbere de stele” de Neil Gaiman, apoi „Magia pentru incepatori” de Kelly Link. Vreau sa cumpar intreaga serie „Amber” a lui Roger Zelazny, momentan am comandat primele 2 volume, sunt la oferta, 5 lei/vol. De Roger Zelazny am citit „Lordul Luminii” (vezi recenzie). De la Tritonic am mai citit „Zanele punkiste din New York” de Martin Millar, care mi s-a parut ca seamana mult cu stilul lui Tom Holt (care, la randul lui, seamana cu Terry Pratchett), drept urmare mi-a placut :D.

Momentan, acestea sunt editurile mele preferate, pentru ca colectiile lor F&SF imi merg direct la suflet :D. Imi placea si RAO, pentru publicarea lui Terry Pratchett, Tolkien si Robert Jordan. Dar acum, de cand nu mai au un site functional, ma abtin de la comentarii, poate poate isi revin :D.

Happy reading!

 
Scrie un comentariu

Scris de pe august 9, 2009 în carti

 

Etichete: , , ,