De fiecare data cand ma culc, vad in fata ochilor o declaratie de dragoste, scrisa, probabil, undeva in anul universitar 2009-2010. Ea spune simplu “Te iubesc, Sanzi!” (Sanzi! este scris pe urmatorul rand, asa ca imi lasa impresia unei semnaturi). Scrisul este mare si rotunjit, ca al unui copil care nu a invatat de prea mult timp sa scrie. Si asta il face sa para si mai inocent.
Ma intreb care este povestea acestor cateva cuvinte. Cine este Sanzi, si cine o iubea atat de mult incat s-a hotarat sa scrie asta pe mobila unei camere de camin. Ma mai intreb daca Sanzi inca mai este la fel de iubita ca acum 2 ani. Daca mai stie de ziua in care cineva a scris ca o iubeste. Sau poate Sanzi nici nu stie de existenta declaratiei. Poate ca cineva o iubea pe ascuns, si neputand sa ii spuna in fata, i-a scris asta pe rafturile de deasupra patului, astfel incat numele ei sa fie ultimul lucru pe care il vede inainte de culcare si primul lucru cu care se trezeste in gand de dimineata.
Asa ca as si eu ceva sa o intreb pe Sanzi:”Cine esti?”…
