Despre cum inca cred ca fiecare are un drum in viata si cu putin noroc il nimeresti din prima

…sau ma rog, te intorci la ultima intersectie si o iei in sens opus. Cert e ca exista unii oameni si unele momente pe care sunt convinsa ca trebuia sa ii intalnesc/sa le traiesc.
Cred ca a trebuit acum un an sa merg la un interviu unde am fost chemata cu un an mai tarziu, cand am devenit mandra absolventa, pentru ca anul acesta nu as mai fi aplicat, din moment ce lucram deja in alta parte. La fel de sigura sunt ca trebuia sa o cunosc pe cea care mi-a fost colega 3 ani de zile, Adriana . Mai cred ca numele de Alexandru/Alexandra este de o importanta vitala in viata mea, desi nu sunt prea sigura despre sensul acestui lucru inca. Cred ca faptul ca m-am angajat la EA acum 1 an jumatate a fost momentul cheie in care a incetat sa imi mai fie frica de interviuri si in care am capatat incredere in mine.

Apropo de momente, de la o vreme incoace imi place sa privesc in urma si sa ma gandesc unde au fost “intersectiile” care m-au adus unde sunt acum.
Cum ar fi, tin minte momentul exact cand m-am hotarat sa nu mai mananc carne. Pentru ca am trecut pe langa shawormeria de langa camin si ma batea gandul sa imi iau si eu. And then, it hit me. Ceea ce mancam, fusese un animal, viu. Mai avusesem revelatia asta de mai multe ori, dar nu cu aceeasi intensitate. Si mi s-a strans stomacul. Cumva, cred ca este legat de faptul ca incepusem sa fac yoga si, cu toate ca “proful” nu ne-a impus in nici un moment vreo dieta alimentara, probabil ca ceva te facea sa fii mult mai empatic cu…well…universul in sine. Dar asta ar putea fi foarte bine doar o prostie si sa nu aiba nici o legatura.

Stiu momentele cheie care m-au adus in relatia in care ma aflu acum, unele cu 1 an inainte ca eu sa fi cunoscut persoana in cauza . Doar ca le voi pastra pentru mine.

Si mai cred, sau sper, ca voi scrie, candva, o carte.